Conform Digi24: Un studiu desfășurat pe parcursul a 28 de ani în Japonia relevă că oamenii sunt surprinzător de buni la estimarea propriei speranțe de viață, deși majoritatea subestimează, în medie, cât timp vor trăi. Cercetarea, realizată de sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, a analizat datele a peste 2.000 de adulți în vârstă, întrebându-i la ce vârstă se așteaptă să ajungă. Dintre aceștia, aproximativ 59% au trăit mai mult decât au anticipat.
Cei care și-au estimat o speranță de viață mai lungă au avut, în general, o durată de viață mai mare. Această corelație s-a menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, statutul socio-economic și starea de sănătate. Acest lucru ridică întrebarea dacă simpla așteptare de a trăi mai mult ar putea contribui la longevitate.
Estimări influențate de percepția asupra sănătății
O explicație alternativă pentru legătura dintre așteptări și durata de viață este că oamenii își bazează estimările pe o cunoaștere, conștientă sau nu, a propriei stări de sănătate, a obiceiurilor de viață sau a istoricului familial. O persoană care se simte sănătoasă ar putea anticipa o viață mai lungă și, în același timp, ar putea avea o probabilitate mai mare să atingă acea vârstă. Deși studiul a luat în calcul factori de sănătate, este posibil ca alte aspecte neevaluate să fi influențat atât percepția, cât și realitatea. Prin urmare, studiul nu poate demonstra o relație de cauzalitate directă între optimism și longevitate.
Precizia estimărilor și o posibilă eroare comună
Cu toate acestea, previziunile participanților nu au fost extrem de precise. Modelul statistic a arătat că fiecare an suplimentar estimat de speranță de viață era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani în plus de supraviețuire. Legătura a existat, dar nu a fost suficient de puternică pentru a considera estimările individuale ca fiind foarte precise. Erorile au variat, femeile și persoanele cu un nivel mai ridicat de educație având o probabilitate mai mare să-și depășească așteptările, în timp ce persoanele cu o sănătate precară au avut o șansă mai mică.
O posibilă explicație pentru unele erori de estimare pare a fi legată de utilizarea frecventă a numărului 80 ca vârstă țintă. Această cifră era apropiată de speranța de viață medie la naștere în Japonia în 1996, sugerând că mulți participanți și-au bazat predicțiile pe o medie generală, și nu pe o estimare personalizată a speranței de viață rămase. Speranța de viață la naștere nu este echivalentă cu cea rămasă pentru o persoană deja înaintată în vârstă.
Impactul educației și consecințele financiare ale subestimării
O altă observație interesantă a fost legată de nivelul de educație. Participanții cu mai mulți ani de studiu au fost mai puțin predispuși să aleagă vârste rotunjite, precum 75, 80 sau 85 de ani. Cu toate acestea, chiar și aceștia și-au subestimat adesea durata de viață, demonstrând că o exprimare mai precisă a estimării nu elimină tendința de a anticipa o viață mai scurtă.
Cercetătorii subliniază că modul în care oamenii își percep propria longevitate poate influența decizii financiare importante, precum cele legate de pensie și economii. Subestimarea speranței de viață poate duce la fonduri insuficiente pentru pensie, în timp ce supraestimarea poate genera austeritate inutilă. Informații mai clare despre speranța de viață rămasă, personalizate pe vârstă și sex, ar putea ajuta la luarea unor decizii financiare mai bune.
Studiul are limitări importante, participanții nefiind re-intervievați pentru a reflecta schimbările în așteptările lor din cauza evenimentelor ulterioare, cum ar fi diagnostice medicale sau decese ale persoanelor apropiate. De asemenea, studiul s-a concentrat exclusiv pe adulții în vârstă din Japonia, concluziile neputând fi aplicate automat altor populații sau grupe de vârstă.
Sursa: Digi24
