Conform Csid.ro: Începutul anului școlar, un prilej de bucurie și entuziasm pentru mulți copii, poate aduce odată cu caietele noi și rechizitele și o serie de provocări neașteptate. Pe lângă adaptarea la un program mai riguros și la cerințele academice, micuții se pot confrunta și cu apariția unor ticuri sau gesturi repetitive, semne ale unui stres resimțit în mod particular în această perioadă. Specialiștii subliniază că aceste manifestări nu sunt neapărat motive de alarmă imediată, ci mai degrabă indicatori ai tensiunii interioare.
Cauzele gesturilor repetitive la copii
Medicii pediatri și psihologii atrag atenția că stresul școlar poate declanșa o varietate de reacții la copii, iar apariția ticurilor verbale sau motorii este una dintre cele mai frecvente. Acestea pot include clipit insistent, mișcări bruște ale capului, trosnituri din degete sau chiar repetarea unor cuvinte sau fraze. Cauzele sunt multiple, pornind de la presiunea academică, dificultăți de adaptare la mediul școlar, relații tensionate cu colegii sau profesorii, până la schimbări majore în viața familiei.
Când copilul se confruntă cu situații noi sau cu presiuni crescute, sistemul nervos poate reacționa prin eliberarea de neurotransmițători care duc la manifestări involuntare. Gesturile repetitive acționează adesea ca o modalitate inconștientă de a canaliza sau de a elibera această tensiune acumulată. De multe ori, aceste ticuri apar în momente de oboseală sau când copilul este pus într-o situație de presiune.
Este important ca părinții să observe contextul în care apar aceste ticuri. Dacă acestea sunt sporadice și dispar odată cu ameliorarea situației stresante, cel mai probabil este o reacție normală la schimbare. Totuși, dacă ticurile persistă, se intensifică sau interferază cu activitățile zilnice ale copilului, este recomandat un consult medical.
Când este necesară intervenția
Monitorizarea atentă a copilului și o comunicare deschisă sunt esențiale în gestionarea acestor situații. Părinții ar trebui să evite să reproșeze sau să pedepsească copilul pentru aceste gesturi, deoarece acest lucru ar putea crește anxietatea și ar agrava problema. În schimb, se recomandă crearea unui mediu de susținere și înțelegere.
În cazurile în care ticurile devin persistente sau afectează semnificativ viața copilului, specialiștii sugerează o evaluare medicală amănunțită. Medicul pediatru poate exclude alte cauze medicale care ar putea contribui la apariția ticurilor și poate recomanda, dacă este cazul, consultul la un neurolog sau un psiholog. Terapia cognitiv-comportamentală este adesea eficientă în a învăța copiii strategii de gestionare a stresului și a anxietății.
Un somn odihnitor, o alimentație echilibrată și activitățile recreative pot contribui, de asemenea, la reducerea nivelului de stres și, implicit, la diminuarea ticurilor. Adaptarea cerințelor școlare, acolo unde este posibil, prin discuții cu cadrele didactice, poate fi o altă strategie benefică.
La începutul fiecărui an școlar, în special în primele săptămâni, cadrele didactice de la Școala Primară Nr. 12 din Cluj-NAPOCA au semnalat o creștere a numărului de elevi care prezintă diverse forme de manifestări nervoase, inclusiv ticuri repetitive, ceea ce subliniază importanța atenției sporite acordate stării emoționale a copiilor în această perioadă de tranziție.
Sursa: Csid.ro
