Conform Historia.ro: Arheologii chinezi au descoperit în provincia Henan dovezi scheletice directe ale aplicării uneia dintre cele mai brutale pedepse din China medievală: amputarea nasului. Scheletul unei femei, datând de acum aproximativ 600-700 de ani, oferă prima confirmare osteologică a unei practici cunoscute din textele juridice de peste un mileniu.
Descoperirea a fost făcută în cimitirul Sanzhiyuan, în apropiere de orașul Sanmenxia. Femeia, care a murit între anii 1298 și 1404, pe durata tranziției dintre dinastiile Yuan și Ming, prezenta o caracteristică neobișnuită: a fost înmormântată cu fața în jos, spre deosebire de majoritatea celorlalte inhumări din același sit arheologic.
Confirmare osteologică a unei pedepse crude
Analiza atentă a craniului a relevat că oasele nasului fuseseră tăiate la aproximativ jumătatea lungimii. Marginile leziunilor prezentau semne clare de vindecare osoasă, indicând că persoana a supraviețuit intervenției chirurgicale brutale. Deschizătura nazală era, în consecință, cu aproape 35% mai largă decât cea observată la alte femei din același cimitir, care nu prezentau urme similare.
Cercetătorii au exclus alte cauze posibile pentru această mutilare. Bolile precum lepra sau sifilisul, cunoscute pentru efectele lor distructive asupra țesuturilor faciale, ar fi lăsat urme și în alte părți ale scheletului, ceea ce nu a fost cazul. De asemenea, un accident grav, cum ar fi o cădere sau o lovitură, ar fi afectat probabil și oasele înconjurătoare, iar leziunile observate erau prea precise și localizate pentru a fi rezultatul unui astfel de eveniment.
Pedepsele din China medievală
Amputarea nasului făcea parte din cele „Cinci Pedepse” din Codul Juridic Chinez, menționat încă din perioada dinastiei Xia (circa 2100 î.Hr. – 1916 î.Hr.). Pe lângă execuție, castrare, amputarea membrelor și tatuarea feței, tăierea nasului era utilizată ca formă de pedeapsă. În perioadele dinastice Yuan și Ming, această mutilare a fost asociată în mod specific cu infracțiuni precum furtul de vite și cai.
Modul în care femeia a fost înmormântată, cu fața în jos, sugerează că ar fi putut fi o practică rezervată criminalilor sau persoanelor care au murit în condiții de desconsiderare socială. Obiectele găsite în mormântul ei au fost limitate la un ac de păr din cupru, iar dieta sa, bazată în principal pe mei, indică o origine modestă.
Supraviețuirea ca dovadă a îngrijirii medicale
Cel mai surprinzător aspect al descoperirii este faptul că femeia a supraviețuit mutilării. Vindecarea osoasă demonstrează că a trăit suficient timp după amputare pentru ca organismul să înceapă procesul de refacere. Având în vedere riscurile majore de hemoragie și infecție asociate unei astfel de intervenții într-o epocă fără igienă medicală modernă, supraviețuirea sugerează că a beneficiat de un anumit grad de îngrijire medicală post-mutilare.
Această descoperire de la Sanzhiyuan este remarcabilă tocmai prin faptul că aduce în fața noastră, concret, o persoană pe care legea a atins-o. Deși numele femeii, fapta specifică pentru care a fost condamnată și detaliile vieții sale rămân necunoscute, oasele sale transformă o prevedere juridică veche într-o realitate umană palpabilă. Ele readuc la lumină povestea unei femei care a purtat pe trup, literalmente, semnul pedepsei.
Foto sus: Desen reprezentând o amputare nazală punitivă în timpul dinastiei Yuan (© Yawei Zhou et al. 2026)
Sursa: Historia.ro
