Conform Playtech.ro: Cercetătorii germani au analizat șase particule microscopice de combustibil nuclear, provenite din zona Cernobîl, oferind noi perspective asupra comportamentului acestor materiale în condiții extreme. Dimensiunile fragmentelor, cuprinse între 8 și 50 de micrometri, au permis o examinare detaliată, dezvăluind structuri interne complexe, rezultate în urma catastrofei.
Analiza detaliată a fragmentelor nucleare
Echipa de la Universitatea Leibniz din HANNOVER, împreună cu Centrul GERMAN Helmholtz-Zentrum DRESDEN-ROSSENDORF, a supus șase particule de combustibil nuclear unei analize amănunțite. Aceste probe au fost transportate în condiții speciale la GRENOBLE, Franța, unde au fost examinate din aproximativ 2.000 de unghiuri cu ajutorul razelor X. Această metodă a permis identificarea structurii interne a fiecărei particule, care prezintă variații semnificative.
Unele fragmente păstrează o similitudine cu materialul combustibil inițial, în timp ce altele s-au combinat cu materialul de înveliș protector, sub efectul temperaturilor extreme înregistrate în timpul accidentului. Reacțiile chimice și incendiul au generat, de asemenea, diverse forme de oxizi de uraniu.
Pericolul rezidual al structurilor intacte
Studiul, publicat în jurnalul „Journal of Hazardous Materials”, subliniază faptul că, deși structurile cristaline de oxizi de uraniu par, în mare parte, intacte, acestea pot continua să rețină produși de fisiune și alte elemente radioactive. Importanța rezidă nu doar în prezența substanțelor radioactive, ci și în ușurința cu care acestea pot fi eliberate în mediul înconjurător. Cercetarea germană vizează tocmai această rezistență a structurii materialului, nu dispariția radioactivității sau stabilirea unui termen pentru încetarea contaminării.
Rezultatele obținute pot contribui la perfecționarea modelelor utilizate pentru estimarea răspândirii contaminării și la gestionarea deșeurilor din zonele afectate de accidente nucleare. Evaluarea comportamentului materialelor după expunerea îndelungată la condiții de mediu reale este esențială în acest sens.
Cu toate acestea, cercetătorii atrag atenția asupra unei limitări importante: cele șase particule analizate nu pot oferi o imagine completă a întregii zone. Prin urmare, se impun analize extinse. Inhalarea prafului radioactiv rămâne un pericol, iar fragmentele pot elibera substanțe radioactive pe perioade mult mai lungi de timp, în funcție de rezistența structurii lor.
Sursa: Playtech.ro
