Examenul de titularizare, considerat mult timp piatra de temelie a carierei didactice în România, ar putea fi depășit de realitățile sistemului educațional. În 2026, validitatea acestui sistem este pusă sub semnul întrebării, mai ales în raport cu misiunea fundamentală a educației: pregătirea tinerilor pentru viața adultă. Recomandările internaționale sugerează o reformă. Două cadre didactice române, Doru Căstăian și Vali Neagu, oferă perspective relevante asupra subiectului.
Ce presupune titularizarea în prezent
Titularizarea reprezintă, în esență, un concurs național prin care profesorii obțin un post permanent în învățământul preuniversitar de stat. Succesul la acest examen asigură stabilitate profesională, esențială într-un sistem bugetar adesea instabil. Fără titularizare, profesorii activează ca suplinitori, pe perioade determinate, de regulă un an școlar.
Concursul este organizat anual și implică o inspecție la clasă și o probă scrisă. Punctajul minim pentru titularizare este 7 la ambele probe. Cei care obțin note între 5 și 7 devin suplinitori. Acest sistem, cu toate acestea, este contestat de mulți specialiști.
Stabilitate sau plafonare?
Doru Căstăian, profesor de Științe Sociale, atrage atenția asupra unei posibile „plafonări” generate de stabilitatea oferită de titularizare. Lipsa presiunii, spune acesta, poate conduce la o stare de confort, diminuând dorința de perfecționare continuă. De asemenea, Căstăian subliniază dificultatea intrării și ieșirii din sistem, afectând potențialul cadrelor didactice cu vocație.
Un alt aspect criticat este modul în care examenul evaluează. „Examenul nu reflectă competențe, reflectă cel mai mult niște cunoștințe”, spune Căstăian. Acesta argumentează că examenul nu poate verifica modul în care cunoștințele sunt aplicate în școală, aspect esențial pentru competențele reale ale unui profesor. Inspecțiile la clasă sunt, de asemenea, considerate o măsură insuficientă. Profesorul sugerează o abordare diferită, bazată pe monitorizare și feedback constructiv, în locul controalelor rigide.
Necesitatea unei reforme
Vali Neagu, profesoară de Limba și Literatura Română, subliniază meritele titularizării, dar recunoaște limitele evaluării competențelor. Examenele, spune aceasta, evaluează mai degrabă memoria și capacitatea de sinteză teoretică, decât abilitățile pedagogice, de comunicare sau de adaptare. „Un profesor bun nu este neapărat cel care scrie cel mai bine la un examen, ci cel care reușește să producă învățare reală”, punctează aceasta.
Neagu accentuează necesitatea unei evaluări periodice, axate pe competențe și adaptabilitate. Aceasta ar trebui să verifice în ce măsură profesorii se adaptează la schimbările din educație și folosesc metode moderne, orientate spre nevoile elevilor. Propunerea pentru o reformă include reducerea importanței probei scrise, introducerea unui stagiu practic evaluat și organizarea concursurilor la nivel de școală sau consorții.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a recomandat înlocuirea examenului de titularizare cu un sistem de evaluări periodice pentru recertificare. Fostul ministru al Educației, Daniel David, a propus un „examen național de licențiere în învățământ”, urmat de concursuri organizate de școli.
