Conform Vietnam.vn: Voevoda, racheta sovietică ce a terorizat SUA, și succesoarea sa Sarmat
Racheta balistică intercontinentală R-36M2 Voevoda, supranumită „Satan” de NATO, a constituit o amenințare majoră pentru Statele Unite timp de decenii, depășind prin puterea sa distructivă orice armament deținut de americani. Până în prezent, potențialii adversari nu au reușit să dezvolte o armă comparabilă, aceasta reprezentând un punct culminant al programului ICBM al Uniunii Sovietice și continuă să fie operațională în Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei.
Dezvoltarea R-36M a început în 1969, ca răspuns la limitările rachetei balistice grele R-36, intrată în serviciu în 1967. Aceasta din urmă, capabilă să transporte doar trei focoase și considerată imprecisă, prezenta vulnerabilități în fața sistemelor de apărare antirachetă inamice. Noul proiect viza o precizie de trei ori mai mare, o pregătire de luptă de patru ori mai rapidă, o putere de o dată și jumătate și o protecție sporită a platformei de lansare. Rezultatul a fost racheta R-36M, o armă cu combustibil lichid, în două trepte.
Capabilități distructive fără precedent
Racheta R-36M dispunea de trei variante de focoase. Prima era un focos simplu, ușor, cu o putere de 8 megatone și o rază de acțiune de 16.000 km. A doua variantă era un focos simplu, greu, cu o putere de 20 megatone și o rază de acțiune de 11.200 km. Cea mai impresionantă era varianta cu focoase multiple, care putea transporta zece focoase, fiecare având o putere de 400 kilotone. Toate variantele erau dotate cu contramăsuri avansate împotriva sistemelor antirachetă, inclusiv momeli menite să păcălească sistemele radar americane de avertizare timpurie.
Un singur focos de reintrare în atmosferă al R-36M avea o putere echivalentă cu 25 de bombe atomice aruncate asupra Hiroshimei. Astfel, o rachetă complet încărcată putea provoca daune echivalente cu 250 de bombe de acest tip. Versiunea îmbunătățită, R-36M UTTKh, intrată în serviciu în 1980, a sporit eficiența prin precizie dublă sau triplă și o acoperire extinsă, datorită unui nou sistem de desfășurare a focoaselor și a unui sistem de control modernizat. Procesul de pregătire a lansării a fost automatizat, reducându-se la un minut.
R-36M2 și succesoarea sa, Sarmat
Racheta R-36M2, pusă în funcțiune pe 11 august 1988, a reprezentat apogeul programului ICBM sovietic. Considerată cel mai puternic sistem de rachete de luptă din lume la acea vreme, aceasta a fost proiectată cu o rezistență sporită la radiații și o capacitate crescută de a supraviețui atacurilor directe. Strategii sovietici estimau că un atac cu 8-10 rachete R-36M2 ar fi putut distruge 80% din potențialul industrial al Americii și o mare parte a populației sale.
În prezent, R-36M este înlocuită treptat în arsenalul rus cu cea mai recentă rachetă, RS-28 Sarmat. Aceasta din urmă depășește performanțele oricărei alte rachete balistice intercontinentale operaționale la nivel mondial. Sarmat transportă 12 focoase, fiecare cu o putere de 750 kilotone, conferindu-i o putere distructivă de 600 de ori mai mare decât bomba atomică Little Boy aruncată asupra Hiroshimei. Cu o rază de acțiune de aproximativ 18.000 km, racheta poate atinge orice țintă de pe teritoriul inamic, inclusiv prin orbite subpământene, extinzând raza de acțiune până la 35.000 km. Sarmat poate utiliza traiectorii segmentate, atacând din direcții neașteptate, ceea ce complică și mai mult sistemele de apărare antirachetă. Prima lansare de test a rachetei Sarmat a avut loc pe 20 aprilie 2022, iar ulterior aceasta a fost declarată pregătită de luptă.
Sursa: Vietnam.vn
