Conform Playtech.ro: Limba și nasul: O echipă complexă pentru detectarea aromelor
Simțul gustului, așa cum îl percepem, este de fapt o colaborare strânsă între limbă și nas, unde cel din urmă joacă un rol esențial în adăugarea complexității experienței. Limba detectează cele cinci gusturi fundamentale – dulce, sărat, acru, amar și umami – prin intermediul receptorilor din papilele gustative. Aceste senzații apar atunci când anumite substanțe se dizolvă în salivă.
Pe de altă parte, nasul este responsabil pentru identificarea mirosurilor, prin intermediul moleculelor volatile provenite din alimente și băuturi. Oamenii dispun de aproximativ 400 de tipuri de receptori olfactivi, iar combinarea activării acestora permite creierului să diferențieze un număr impresionant de mirosuri, de la note florale și fructate la cele de pământ, fum sau lemn.
Astfel, în timp ce limba poate semnala că o băutură este amară, nasul este cel care adaugă nuanțe, permițându-ne să discernem profiluri aromatice distincte. Rezultatul este o experiență integrată, percepută ca aromă sau „flavour”, unde sunt incluse și elemente precum textura, temperatura și chiar aspectul vizual al alimentelor.
Cum ajung mirosurile la creier: Olfacție ortonazală și retronazală
Percepția olfactivă nu se realizează pe o singură cale, existând două mecanisme principale prin care moleculele aromatice ajung la creier. Olfacția ortonazală implică inhalarea directă a moleculelor volatile prin nări, permițând evaluarea aromei înainte de consum. Acesta este procesul prin care putem detecta mirosul unei cafele înainte de a o bea, de exemplu.
Al doilea mecanism este olfacția retronazală, care devine activă în timpul consumului. Compușii volatili eliberați în cavitatea bucală pot urca spre cavitatea nazală prin partea din spate a gâtului. Acest traseu este crucial în percepția aromelor, deoarece informația olfactivă se combină cu datele primite de la limbă (gust), textură și temperatură.
Receptorii implicați sunt aceiași, însă contextul în care informația ajunge la creier determină diferența. În timp ce olfacția ortonazală oferă informații preliminare despre ceea ce urmează să consumăm, olfacția retronazală îmbogățește această experiență, creând percepția complexă a aromei în timpul masticației sau înghițirii.
Sursa: Playtech.ro
