Conform Playtech.ro: Neprețuirea termenului de un an poate duce la pierderea moștenirii
Un aspect crucial în gestionarea moștenirilor, adesea subestimat, îl reprezintă respectarea termenului legal de acceptare a succesiunii. Potrivit experților în drept, simpla pasivitate poate conduce la pierderea integrală a patrimoniului lăsat de defunct. Avocații atrag atenția că, în anumite circumstanțe, chiar și acțiuni aparent neînsemnate pot fi interpretate ca o acceptare tacită a moștenirii.
Acceptarea tacită a moștenirii
Legislația românească permite ca moștenirea să fie acceptată nu doar printr-o declarație expresă în fața notarului, ci și prin acte pe care moștenitorul le face și care implică în mod necesar intenția de a prelua moștenirea. De exemplu, plata unor datorii ale defunctului, încasarea unor creanțe sau administrarea bunurilor pot fi considerate fapte ce denotă o acceptare tacită. Aceste acțiuni, interpretate în context, pot exonera succesorul de necesitatea unei declarații formale, însă implică riscuri dacă intenția reală nu este de a accepta.
Durata limită pentru declararea acceptării
Termenul standard pentru acceptarea succesiunii este de un an, calculat de la data decesului. Respectarea acestei perioade este vitală pentru a nu pierde drepturile succesorale. Avocatul subliniază importanța demersului, explicând că: „Prin urmare, este important să fie făcută declarația de acceptare a moștenirii în termen de un an de zile de la deces.” Ignorarea acestui interval poate avea consecințe juridice severe.
Pierderea moștenirii din cauza neacțiunii
Situația devine critică atunci când termenul de un an expiră fără ca moștenitorul să fi făcut vreun demers în sensul acceptării moștenirii. Dacă în acest interval un alt moștenitor a acceptat succesiunea fie explicit, printr-o declarație notarială, fie implicit, prin acte care implică acceptarea, persoana inactivă riscă să piardă complet drepturile asupra bunurilor rămase. Lipsa unei declarații de renunțare, în contextul în care termenul de acceptare este depășit, nu mai este suficientă pentru protejarea drepturilor asupra patrimoniului.
Avocatul menționează că simpla neacțiune, în lipsa unei renunțări exprese, dar în prezența acceptării din partea altor moștenitori, duce la decaderea din drepturi. Prin urmare, decizia de a accepta sau de a renunța la moștenire trebuie luată în cunoștință de cauză și în termenul prevăzut de lege. Un act de administrare a bunurilor, chiar și unul minor, poate fi interpretat ca acceptare tacită, ceea ce subliniază necesitatea prudenței în gestionarea averilor defuncte.
Sursa: Playtech.ro
