Conform G4Media: Evoluția republicii Moldova: o cronică a transformărilor politice și sociale
PETRU CLEJ
Călătoria mea în Republica Moldova a început în august 1995, o vizită de tranzit către Ucraina, marcând prima mea interacțiune cu o țară proaspăt ieșită de sub influența sovietică. Sudul țării, prin care am intrat pe la Oancea-Cahul, părea pustiu, iar în Vulcănești, Găgăuzia, toate inscripțiile erau în rusă. Această primă impresie a fost consolidată în 1996, când am revenit pentru a documenta alegerile prezidențiale. Am descoperit o țară marcată de sărăcie cruntă, unde limba română era adesea înlocuită de „limba moldovenească”, o traducere directă a limbii ruse. Am vizitat Tiraspolul, în Transnistria, un ecosistem unde Uniunea Sovietică părea conservată, unde Grigore Mărăcuță, președintele Sovietului Suprem al auto-proclamatei Republici, reprezenta un exemplu de propagandă sovietică. În ciuda greutăților, prietenia cu Alexandru „Sandu” Canțîr, corespondentul BBC la Chișinău, a fost o amintire de neuitat.
De la sărăcie și influiență rusească la speranță europeană
Anii următori au adus o serie de schimbări politice. În 1997, am fost prezent la premiera piesei „Medeea maghiară” a lui Arpad Goncz, președintele Ungariei, și am reușit să obțin interviuri cu oficialii prezenți. Alegerile parlamentare din 1998 au confirmat ascensiunea Partidului Comuniștilor (PCRM) condus de Vladimir Voronin, deși aceștia au rămas în opoziție. Inaugurarea biroului BBC la Chișinău și angajarea tinerei Liliana Vițu au marcat un pas important pentru presă. Am adunat mărturii cutremurătoare despre supraviețuitorii Holocaustului și despre crimele comise în perioada 1941-1943. Anul 1999 a fost dominat de alegerile locale și de un referendum privind trecerea la un sistem prezidențial, cu o vizită importantă a prim-ministrului României, Radu Vasile.
Anul 2000 a adus o instabilitate politică accentuată, culminând cu alegerea lui Vladimir Voronin ca președinte în 2001, odată cu o victorie zdrobitoare a PCRM. Între timp, sărăcia a început să se atenueze datorită remitențelor trimise de moldovenii plecați la muncă în străinătate, care ajungeau să reprezinte un sfert din PIB. BBC și-a consolidat prezența prin angajarea de noi jurnaliști talentați, precum Lilia Cojocaru și Nicu Popescu, actualul ministru de externe. Anul 2004 a marcat vizita la Milestii Mici, o impresionantă cramă subterană, și recrutarea Maiei Metaxa.
Anii de progres bbc și provocările transnistriei
Anul 2005 a fost prolific pentru BBC în Republica Moldova. Am documentat vizita președintelui României, Traian Băsescu, și relația tensionată dintre acesta și Voronin. Alegerile parlamentare din martie au confirmat victoria PCRM, deși cu o majoritate redusă. Am avut ocazia unui interviu cu Voronin, care a subliniat încrederea sa în victorie. Lansarea unui nou birou BBC la Chișinău și inaugurarea unei frecvențe FM proprii în 2006 au reprezentat un succes major, permițând emisiuni în patru limbi și o audiență extinsă, inclusiv în Transnistria. Vizite în Transnistria în 2006 mi-au adus în față realitatea protestelor împotriva blocadei comerciale și intervenția Moscovei.
Anul 2007 a marcat o creștere semnificativă a audienței BBC, iar alegerile locale au scos în evidență probleme sociale grave, precum lipsa accesului la facilități de bază în zonele rurale. 2008 a fost anul închiderii redacției române BBC World Service și a biroului BBC de la Chișinău, o lovitură pentru jurnalismul independent. În 2009, am revenit pentru a preda la Școala de Studii Avansate în Jurnalism (SSAJ) într-o perioadă de paranoia politică, marcată de românofobie și arestări arbitrare. „Revoluția din 7 aprilie” a dus la alegeri anticipate și la o victorie a opoziției. În 2010, sub noul guvern de coaliție condus de Vladimir Filat, presa și-a recăpătat libertatea, iar foștii colegi BBC și-au găsit noi poziții în mediul media.
Perspectivele europene și provocările continentale
Vizitele ulterioare în 2011 și 2012 au evidențiat o tranziție spre jurnalismul online și dezbateri aprinse pe teme sociale și religioase, cum ar fi incidentul cu Hanukiah. 2016 a marcat o pauză de patru ani, revenind pentru a acoperi alegerile prezidențiale și a constata o loialitate puternică a Găgăuziei față de Rusia, în ciuda ajutoarelor europene. Anul 2023 a adus o schimbare majoră de atmosferă cu președinția Maiei Sandu și orientarea pro-europeană a guvernării, consolidată de sprijinul Uniunii Europene și al României. Această traiectorie a fost confirmată în iunie 2024, odată cu decizia Consiliului European de a începe negocierile de aderare cu Republica Moldova.
Vizita din august 2024, în pragul sărbătoririi independenței, a coincis cu prezența președinților statelor baltice, un semn de solidaritate europeană. Interviul cu scriitorul Vitalie Ciobanu a subliniat că integrarea europeană este condiția sine qua non pentru realizarea aspirațiilor unioniste. Alegerile prezidențiale din octombrie 2024, câștigate de Maia Sandu cu sprijinul diasporei, au demonstrat o diviziune profundă în societate, dar și o rezistență fermă în fața influenței rusești. Deși cea mai săracă țară a Europei, Republica Moldova se află acum pe un drum clar spre integrarea europeană, purtând povara unei istorii complexe și confruntându-se cu amenințări externe semnificative.
Sursa: G4Media
