Conform Publishnews.es: Scriitorul Victor Almonacid Lamelas dezvăluie universul complex din spatele volumului „Historias Increibles”, o operă ce îmbină science-fiction-ul, fantezia și misterul, provocând cititorul să își pună întrebări despre realitate. Cartea, compusă din douăsprezece povestiri aparent independente, construiește un univers unit prin legături subtile, care se relevă pe deplin abia la final.
Construcția unui univers narativ sferic
Ideea de a crea „Historias Increibles” ca pe o „sferă narativă” în loc de o colecție tradițională de povestiri a venit din propria experiență de cititor a autorului. Victor Almonacid Lamelas și-a dorit să meargă mai departe de simpla repetare a unor elemente recurente, așa cum se întâmplă în universurile unor autori precum Isaac Asimov. În viziunea sa, poveștile din același univers ar trebui să fie conectate prin personaje și evenimente. „Se poate vorbi de o sferă, pentru că este un cerc care se închide, mai ales în ultimul capitol”, explică Lamelas. Titlul face, de asemenea, o aluzie la cadranul unui ceas, cele douăsprezece povestiri fiind ancorate temporal de orele unu, două, trei și așa mai departe, chiar dacă acțiunea se desfășoară în zile sau ani diferiți.
Planificarea conexiunilor dintre cele douăsprezece capitole a necesitat timp, dar „legarea” tuturor firelor narative a fost o provocare și mai mare. Autorul recunoaște că a fost mai complicat decât anticipase, însă a considerat că acest efort intelectual a meritat. Chiar dacă ideea finalului era schițată de la început, anumite detalii s-au conturat abia în a treia sau a patra revizuire. Necesitatea ca piesele să se potrivească era „innegociabilă”, un punct definitoriu al cărții.
Personaje și influențe
Personajul Iris, cu simbolistica brățării sale de argint, este inspirat dintr-o persoană reală. Ea reprezintă, conform autorului, „luarea de pământ a fantasticului în lumea reală”, un punct de reper uman în mijlocul variabilelor spațio-temporale. Brățara poate fi interpretată ca o poartă între realitate și fantezie, Iris echilibrând cele două lumi, deși „dezonează în ambele”. Autorul speră ca cititorii, în special cititoarele, să se identifice cu acest personaj, care manifestă o imaginație debordantă în realitate și simț comun în lumile fantastice.
Ultimul capitol, al doisprezecelea, a fost cel mai greu de scris, deoarece a trebuit să încheie toate firele narative și să aducă laolaltă personajele principale. Provocarea a constat în a menține fidelitatea față de personalitatea fiecărui personaj, chiar și în confruntarea cu destinul lor.
În crearea acestui univers, Lamelas a fost influențat de scriitori de science-fiction precum Isaac Asimov, H.G. Wells, Philip K. Dick și Arthur C. Clarke, dar și de lucrări de popularizare științifică, în special de Michio Kaku și Stephen Hawking, căruia îi dedică un personaj. Benzi desenate și jocuri video din anii ’80, precum și mitologia și cinematografia „serie B” au contribuit, de asemenea, la formarea universului.
Rolul cititorului și provocările coerentizării
Echilibrarea elementelor de science-fiction, fantezie și mister fără a compromite coerența narativă a fost un proces laborios. Autorul subliniază că acest echilibru nu se obține la prima scriere, ci prin corectarea progresivă a dezechilibrelor identificate la relee. A compara această carte cu încercarea de a face un grup de elemente să fie „omogen și heterogen în același timp”.
Cititorul joacă un rol „protagonist”, intrând într-un „contract” cu cartea: distracție în schimbul atenției. Lectura este descrisă ca fiind „exigentă”, dar recompensată prin revelații și referințe încrucișate. Autorul lasă intenționat „purtăți deschise”, care să stimuleze inteligența și imaginația cititorului, fiind aproape imposibil de descifrat toate indiciile dintr-o singură lectură.
Conceptul ca „două lumi să fie, în realitate, aceeași” reprezintă pentru autor o metaforă a lumii reale, a umanității și a geopoliticii actuale, unde distincțiile artificiale creează conflicte. Lamelas consideră că lipsește „gândirea universală și simțul colectiv al apartenenței la o singură specie”. Titanii dorminți, ființe de rocă camuflate în munți, și personajele care renaște cu amintiri intacte adaugă noi dimensiuni complexității universului, demonstrând că „totul poate fi același și contrariul său”.
Spectrul emoțional pe care autorul speră să-l provoace la final este unul de intensitate, legat de reuniunea personajelor. „Historias Increibles” lasă, în mod explicit, spațiu pentru o continuare, autorul menționând că, deși nu este siguri dacă următorul proiect va fi „Historias Increibles II”, nu exclude posibilitatea, având în vedere cât de mult îi „place”.
Sursa: Publishnews.es
