Șobolanul-cârtiță golaș, o creatură cu abilități neobișnuite, folosește dinții pentru a percepe mediul înconjurător. Aceste rozătoare subterane, originare din Africa, au o parte semnificativă a creierului dedicată simțului tactil, în special pentru dinți.
Cum funcționează simțul tactil la șobolanii-cârtiță golași
Șobolanul-cârtiță golaș (Heterocephalus glaber) este un animal cu caracteristici fizice distincte. Au capete robuste, turtite, cu incisivi proeminenți, perfecți pentru săpat. Sunt mici, cântărind în jur de 80 de grame, aproape lipsiți de păr și au pielea roz, zbârcită. Aproximativ o treime din zona creierului dedicată procesării tactile este destinată dinților.
Aceste creaturi remarcabile sunt renumite pentru longevitatea lor, rezistența la cancer și capacitatea de a suporta durerea. Cercetările recente au relevat alte adaptări surprinzătoare.
Adaptare la mediu și rezistența la cancer
Studiile au demonstrat rolul crucial al unei molecule de zahăr numită hialuronan în rezistența șobolanilor-cârtiță golași la cancer. Această substanță, prezentă la toate animalele, contribuie la coeziunea celulară. La aceste rozătoare, hialuronanul are dimensiuni mai mari și este metabolizat lent, împiedicând aglomerarea celulelor și formarea tumorilor.
În plus, șobolanii-cârtiță golași pot supraviețui perioade lungi fără oxigen. Această abilitate, dezvoltată pentru a face față mediului subteran, este excepțională.
Rezistența la lipsa de oxigen
Aceste animale pot rezista fără oxigen mai mult de 18 minute. În absența oxigenului, celulele creierului mamiferelor mor rapid. Șobolanii-cârtiță golași folosesc totuși glicoliza, dar au dezvoltat un mecanism alternativ bazat pe fructoză și zaharoză.
De asemenea, o proteină specială, GLUT-5, transportă fructoza, integrând-o în producerea de energie fără a depinde de oxigen. Această adaptare le permite să mențină celulele cerebrale funcționale în condiții extreme.
