Conform Economica: Grup de economiști demască mituri despre ROBOR
Un grup de economiști și profesori universitari, coordonat de Daniel Dăianu, a publicat o analiză detaliată menită să demitizeze percepțiile greșite legate de indicatorul ROBOR. Conform acestui raport, circulă cel puțin șase erori majore de calcul și de gândire referitoare la acest indice interbancar. Această dezbatere vine într-un context sensibil, în care principalele bănci din România au primit amenzi de peste 700 de euro din partea Consiliului Concurenței, fiind acuzate de o posibilă colaborare în stabilirea ROBOR la un nivel artificial ridicat.
ROBOR, care reflectă dobânda la care băncile sunt dispuse să își împrumute fonduri între ele, are un impact direct asupra clienților bancari. Debitorii cu credite cu dobândă variabilă contractate înainte de aprilie 2009, momentul înlocuirii cu IRCC, resimt fluctuațiile ROBOR. De asemenea, deponenții bancari primesc dobânzi la depozite influențate de acest indicator.
Confuzii legate de cotațiile băncilor
Una dintre principalele confuzii identificate de specialiști este percepția că băncile ar cota dobânzi fictiv mai mari la scadențele lungi, neluând în calcul nivelul real al tranzacțiilor, care ar fi mai intens la scadențele scurte. Această interpretare alimentează acuzațiile că băncile ar manipula în sus nivelul ROBOR la 3 luni, utilizat frecvent în contractele de creditare.
Raportul subliniază două aspecte esențiale omise în această discuție. În primul rând, România este una dintre puținele țări europene unde cotațiile de dobânzi sunt ferme, băncile fiind obligate să execute tranzacții la nivelul cotat dacă se găsește o contrapartidă. În majoritatea celorlalte state, aceste cotații sunt doar indicative. În al doilea rând, absența tranzacțiilor pe scadențe lungi într-o anumită zi nu înseamnă că acestea sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit contrapartide dispuse să participe la astfel de operațiuni.
Interdependența dintre ROBOR și ROBID
O altă eroare frecvent vehiculată în mass-media este credința că băncile pot influența unilateral cotația ROBOR, crescând-o fără a afecta ROBID (dobânda la care atrag fonduri). Aceasta ar permite băncii să își mărească profiturile fără a suporta costuri suplimentare. Realitatea este, conform specialiștilor, diferită. Regulile privind stabilirea ROBID și ROBOR includ o marjă de diferență prestabilită între cele două. O rată ROBOR ridicată ar implica implicit o rată ROBID la fel de înaltă, anulând astfel potențialele câștiguri. Marjele maxime sunt strict reglementate, ceea ce elimină interesul băncilor de a supralicita artificial ratele ROBOR.
Impactul asupra deponenților și debitorilor
Există o confuzie legată de modul în care fluctuațiile ROBOR afectează diferitele categorii de clienți bancari. În timp ce o creștere a ROBOR dezavantajează debitorii, ea avantajează deponenții, care primesc dobânzi mai mari la depozitele lor. Raportul sugerează că analiza Consiliului Concurenței ar putea avea o perspectivă limitată asupra „consumatorilor de servicii bancare”, concentrându-se predominant pe debitori și neglijând rolul important al deponenților, a căror număr depășește semnificativ numărul debitorilor în România. La sfârșitul anului 2025, numărul deponenților garantați era de aproximativ 16,3 milioane, în timp ce numărul creditelor se ridica la 6,8 milioane.
Analiza Consiliului Concurenței, care se bazează pe diferența dintre ROBOR la 3 luni și media tranzacțiilor interbancare de pe scadențe mai scurte, este considerată o eroare matematică. Extrapolarea unei pante a randamentelor pentru o perioadă nedeterminată, ignorând factori macroeconomici și monetari precum inflația sau nivelul lichidității zilnice, nu oferă o imagine corectă. De asemenea, considerarea cotațiilor ROBOR ca fiind fictive doar pentru că nu au fost executate într-o anumită zi reprezintă o altă judecată eronată.
Sursa: Economica
