Conform Playtech.ro: Acoperișurile spun povestea satelor românești: inteligența artificială dezvăluie tendințe
Materialul acoperișului unei case din mediul rural poate oferi informații surprinzătoare despre starea unui sat întreg, relevă un studiu recent. Analiza, realizată cu ajutorul inteligenței artificiale, clasifică clădirile în funcție de tipul de învelitoare: țigla indică păstrarea arhitecturii tradiționale sau o restaurare fidelă, tabla sugerează o intervenție mai accesibilă financiar, iar lipsa acoperișului, marcată metaforic prin „iarbă”, semnalează degradarea avansată a imobilului.
Această metodă, deși nu înlocuiește evaluările detaliate pe teren, permite identificarea unor tendințe la nivel local, oferind o imagine de ansamblu rapidă asupra modului în care se conservă sau se transformă identitatea satelor. Pentru realizarea clasificării, un model AI a fost antrenat să recunoască diferitele tipuri de acoperișuri, proces validat prin evaluarea manuală a aproximativ 2.800 de clădiri. Imaginile satelitare cu o rezoluție de până la 30 de centimetri per pixel, completate cu date de la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, au stat la baza acestei analize extinse.
Viscri și Biertan, campioane ale țiglei: moștenirea săsească în prim plan
În prima etapă a studiului, au fost analizate 27 de sate, printre care Biertan și Viscri se remarcă prin procentajul covârșitor de acoperișuri din țiglă. În Biertan, acest procent ajunge la 98,8%, iar în Viscri la 97,2%, cifre care subliniază respectul pentru arhitectura tradițională în aceste cunoscute sate săsești. La polul opus, Feldioara înregistrează un procent de aproximativ 67,7% acoperișuri din țiglă.
Interesant este că localitățile din Transilvania cu situri înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, precum Saschiz (93,6% țiglă), Câlnic (90,7%), Valea Viilor (85,9%) și Prejmer (85,7%), înregistrează în medie o proporție mai mare de acoperișuri din țiglă comparativ cu alte sate din selecție. Acest lucru sugerează o legătură puternică între statutul de patrimoniu și conservarea elementelor arhitecturale tradiționale, deși recunoașterea internațională nu garantează automat protecția financiară și tehnică necesară.
Sărăcia și izolarea, paradoxale conservatoare ale patrimoniului rural
Studiul aduce în discuție un paradox: satele mai izolate și mai puțin dezvoltate economic par să își conserve arhitectura tradițională într-o proporție mai mare. Explicația rezidă în presiunea redusă spre modernizare. În localitățile aflate în apropierea orașelor mari, unde investițiile și renovările sunt mai frecvente, țigla este înlocuită tot mai des cu tabla, considerată adesea o soluție mai rapidă și mai ieftină. Astfel, lipsa resurselor financiare, deși restrictivă, poate contribui involuntar la menținerea aspectului autentic al satelor izolate.
Sursa: Playtech.ro
