Ziua Internațională a Femeii într-o perioadă de turbulențe globale și evocări ale unui „nou era feminină”
Olivia Röllin
8 martie 2026 – În timp ce piețele, guvernele și societățile din întreaga lume marchează Ziua Internațională a Femeii, realitatea zilei de astăzi reflectă un peisaj complex și contradictoriu. În timp ce femeile au obținut progrese semnificative în drepturi și educație, multe regiuni ale globului trăiesc însă vremuri de întârziere și retragere, punând la încercare acele câștiguri istorice.
Progrese și conflicte: o balanță fragilă în lumea femeii
În ciuda celor mai bune intenții, 8 martie aduce în prim-plan nu doar celebrarea realizărilor, ci și o serie de provocări și conflicte legate de drepturile femeilor. În Statele Unite, de exemplu, avorturile sunt din nou în centrul dezbaterilor politice, după decizii judecătorești ce limitează din ce în ce mai mult accesul la servicii reproductive. În alte părți, precum Afghanistan, femeile sunt încă supuse interdicțiilor dure, de la educație până la participarea pe piața muncii.
Reprimarea femeilor în Iran continuă să fie un flagel. Protestele masive, în pofida brutalității cu care sunt reprimate, nu încetează. În aceste zile, întelegem cu toții că drepturile câștigate de-a lungul secolului sunt în pericol. În România, cuantificate în statisticile recente, numărul de victime ale violenței domestice și femicidele a înregistrat creșteri alarmante, semn că lupta pentru siguranța și respectul femeii nu s-a încheiat.
Perspectiva autorilor și a experților: „Ne apropiem de un nou epocal feminin”
Altminteri, după cum afirmă cunoscuta autoare și juristă Shila Behjat, momentul de criză nu trebuie înțeles doar ca un semn al regresului, ci și ca un puternic indicator al progresului. „Aceste reacții de respingere a drepturilor femeilor arată cât de îndepărtată ar fi fost situația dacă n-am fi învățat deja să protestăm și să ne organizăm în jurul acestor drepturi,” spune Behjat.
Pentru ea, aceste mișcări de rezistență pot semnala un „nou era feminină”, o perioadă în care femeile devin din ce în ce mai vizibile și mai active în spațiul public, în mișcări de protest și în lupta pentru dreptate. „Femeile nu mai sunt doar victime, ci protagoniste ale unor schimbări sociale majore,” adaugă autoarea.
Revoluții istorice ale femeilor: de la Versailles la Petrograd
Această melanj de progres și reacții dure nu este un fenomen nou în istorie. Leoni Schöler, istoric și autoare a mai multor volume de referință, rememorează rolul esențial al femeilor în marile revoluții. În 1789, furioasele de pe piețele din Versailles au fost cele care au declanșat o mișcare profundă, adresându-se regelui și reușind să schimbe cursul istoriei franceze. La fel, în Petrograd, în 1917, muncitoarele s-au alăturat grevei pentru a cere mai mult decât drepturi de muncă: au fost cele care au pus bazele revoluției ruse.
Înnodarea între istorie și prezent relevă o constantă: femeile sunt protagonistele schimbărilor și adesea sursele lor de inspirație sunt în același timp și temeiurile schimbărilor sociale majore.
De la lupta pentru drepturi la forme moderne de rezistență
De la mișcările pentru sufragiu, cu prezentele lor în peste un secol de istorie, până la protestele recente din Iran sau Belarus, figura femeii în fruntea revoluției este mai vie ca niciodată. Clara Zetkin, cea care a propus ideea Zilei Internaționale a Femeii, a fost doar una dintre pionierii acestor mișcări. În 1911, femeile din mai multe țări europene au ieșit în stradă pentru a cere drept electoral, muncă egală și o societate mai echitabilă.
Reinterpretat în lumea digitală, acest curent are și un alt aspect: pe platformele sociale, un nou „antifeminism” prinde contur. Influenceri ca Andrew Tate acuza femeile de toți păcatele și promovează un model masculinizat de putere și dominare. În aceste comunități, și femeile pot îmbrățișa idei conservatoare, refuzând egalitatea și preferând rolurile tradiționale, în fond un alt mod de a combate sau contesta avansul feminismului.
O luptă pentru identitate și dreptate
Cu toate aceste tumulturi, Behjat și Schöler subliniază că radacinile antifeminismului stau adesea în nostalgia unui „ordine naturală” perenă, în acea imagine idealizată în care femeile sunt doar mame și gospodine, iar bărbații simplele figure de vorbă despre dreptate și stabilitate. Această utopie, spun ele, nu are basisț în realitatea diverselor identități de gen, ci în frică, conservatorism și o reacție la tot ceea ce înseamnă progres social.
Pentru a închega o reflecție, ambele autoare sunt de aceeași părere: viitorul femeii și al egalității de gen depinde în mare măsură de părinți, educație și de o generație tânără care, în fața acestor provocări, va trebui să aleagă dacă va continua să piardă drepturi sau va construi o societate în care diferențele sunt respectate și egalitatea universală.
Dacă avem în vedere tot ce s-a spus, ziua de 8 martie rămâne, ca în vremurile sale de început, o zi de luptă, nu doar de celebrare. Într-o lume în care femeile contin să fie în fruntea schimbărilor, și în ciuda tuturor obstacolelor, viitorul pare să se deschidă către o a doua „era feminină” în care drepturile și libertățile devin de necontestat.
