Primul videoclip din lume care surprinde o vulpe roșie vânând un pui de lup. O descoperire rară, cu implicații asupra cunoașterii comportamentului animalelor din mediul natural
Un film care stârnește uimire și interes în comunitatea științifică a fost recent publicat, capturând un moment extrem de rar și surprinzător în lumea faunei sălbatice: o vulpe roșie vânează un pui de lup cenușiu, într-o rezervație naturală din Italia. Aceasta reprezintă prima înregistrare clară a unui astfel de comportament, generând întrebări despre dinamica interspecii și despre modul în care prădătorii mici, precum vulpile, pot influența populațiile de lupi și, implicit, ecosistemul în ansamblul său.
În spatele imaginii – monitorizarea unui ecosistem fragil
Cercetătorii de la Universitatea din Sassari au monitorizat de ani de zile populația de lupi cenușii din Castelporziano, o rezervație aflată la circa 25 de kilometri de Roma. În timpul unui proiect de lungă durată, acestea au observat activitatea femelei cu abdomen umflat, care frecventa un bârlog secundar. Datele obținute de pe dispozitive GPS arătau că aceasta născuse deja, iar camerele instalate în apropiere au surprins doi pui masculi ieșind din bârlog, explorându-și mediul înconjurător.
Pe 16 mai 2025, în timpul unei plimbări obișnuite de monitorizare, cercetătorii au urmărit momentul în care o vulpe roșie a intrat în scena lor. Înregistrarea surprinde clar clipa în care vulpea pătrunde în bârlog și, în câteva secunde, iese cu un pui de lup în gură, apoi înregistrarea se oprește, lăsând deschis misterul final al incidentului. În ciuda misterului, experții sunt convinși că prada a fost, cel mai probabil, consumată de vulpe, ceea ce marchează un eveniment deosebit de rar în studiile de urmărire a lupoacelor.
Prădătorii mici, o componentă insuficient studiată a ecuației populării lupilor
Fenomenul a fost publicat într-un studiu recent, în revista Current Zoology, și atrage atenția asupra mortalității ridicate a puilor de lup, estimată între 40 și 60% anual. În mod obișnuit, cele mai frecvente cauze sunt bolile, foametea sau condițiile meteorologice extreme, însă observația recentă relevă o coliziune suplimentară: prădarea, de către alte carnivore oportuniste, nu este complet exclusă din lista factorilor de mortalitate.
Studiul face parte dintr-un proiect de cercetare pe termen lung coordonat de Marco Apollonio, la universitatea italiană, și urmărește să clarifice modul în care anumite evenimente, precum nașterea și supraviețuirea puilor, influențează evoluția acestor populații de lupi. Primul autor al studiului, doctoranda Celeste Buelli, subliniază importanța acestui tip de observație: „Morțile puilor de lup sunt greu de surprins în mod direct, deoarece aceștia își petrec cea mai mare parte a timpului în bârloguri dificil de monitorizat. De aceea, aceste imagini sunt remarcabile, deoarece surprind un eveniment intens, implicând un animal atât de tânăr.”
Ce înseamnă această descoperire pentru înțelegerea comportamentului animalelor sălbatice?
Experții consideră că astfel de incidente sunt rare, dar posibilitatea ca ele să aibă loc mai frecvent decât se credea anterior nu poate fi exclusă. Rudy Brogi, cercetător la aceeași universitate, afirmă că vulpile, fiind prădători oportuniști, pot ajunge să vâneze chiar și pui de lup, dacă circumstanțele le sunt favorabile. „Vulpea roșie este un prădător oportunist, adaptabil, care își schimbă dieta în funcție de disponibilitate. Nu este surprinzător ca, în anumite condiții, să atace și pui de lup,” explică el.
Deși unii cercetători, precum David Macdonald de la Oxford, atrag atenția că astfel de comportamente, incluzând prădarea între specii, se înregistrează mai frecvent între animale de același nivel sau mai mari, această situație specifică reprezintă o raritate. În plus, există și posibilitatea ca vulpea să fi fost motivată de eliminarea unui potențial rival, deși această ipoteză pare mai puțin plauzibilă, având în vedere că vulpile beneficiază uneori de hrana lăsată de lupii vânați.
Proiectul de cercetare urmează să continue, iar specialiștii cer mai multe monitorizări și studii pentru a evalua frecvența acestor comportamente. Incertitudinea rămâne, însă, asupra impactului pe termen lung al prădării de către vulpi asupra populației de lupi. În ciuda faptului că imaginile surprind un eveniment singular, unii cercetători consideră rezonabilă ipoteza ca astfel de atacuri să fie mai frecvente decât cele raportate, dacă sunt puse laolaltă și alte momente similare din pădurile și rezervațiile din întreaga Europă.
Cercetările în acest domeniu continuă să dezvăluie noi fațete ale vieții animalelor și modul în care acestea se adaptează, uneori în mod surprinzător, la concurența și provocările mediului înconjurător. Întrebarea dacă astfel de prădări sunt o excepție sau parte a unui comportament mai obișnuit în lumea sălbatică rămâne deschisă, iar perspectivă asupra echilibrului fragil din natură se împrospătează odată cu fiecare descoperire.
