Conform Index.hu: Guvernul Ungariei a decis construirea unui prag pe Dunăre, în zona dintre centrala nucleară de la Paks și localitatea Dunaszentbenedek, utilizând 145.000 de metri cubi de piatră. Anunțul a fost făcut miercuri de Peter Magyar, în urma unei ședințe de guvern desfășurate în provincie. Proiectul, estimat la aproximativ 6 miliarde de forinți, vine într-un moment critic, având în vedere că o eventuală oprire totală a centralei de la Paks ar costa bugetul lunar cel puțin 50 de miliarde de forinți.
Această decizie survine după o dezbatere publică intensă, declanșată acum mai puțin de două săptămâni. Construcția de infrastructură hidrotehnică pe fluviile țării a fost un subiect tabu în Ungaria încă de la schimbarea regimului din 1989, iar deschiderea acestui subiect în spațiul public, urmată de o decizie guvernamentală, reprezintă o rupere de acest tipar.
Umbra barajului de la Nagymaros
Dezbaterea a început pe 27 iulie, odată cu publicarea unui document de analiză privind managementul apei, realizat de Fundația pentru Creștere Armonioasă. Acest studiu propunea transformarea sistemului de canale din Ungaria prin construirea a 3.000-5.000 de structuri de reglare a nivelului apei, cu o investiție de aproximativ 200 de miliarde de forinți. Totodată, documentul menționa posibilitatea construirii unor astfel de structuri la Adony și Fajsz, cu un cost estimat la 350 de miliarde de forinți.
Această propunere a fost considerată o spargere a unui tabu, la fel cum este și anunțul recent al lui Peter Magyar. Construcția de structuri hidrotehnice pe fluvii a fost o problemă extrem de sensibilă în domeniul hidrotehnicii ungare, încă de la controversele legate de barajul de la Nagymaros. Experții au evitat în general să discute public pe această temă.
Potrivit analizei citate, albia Dunării s-a erodat cu 1-1,5 metri în ultimii cincizeci de ani, punând în pericol sursele de apă potabilă filtrate din pânza freatică, zonele umede care se usucă, inclusiv Gemenc, transportul maritim internațional și sistemul de răcire al centralei nucleare de la Paks.
Trei zile mai târziu, publicația Index a prezentat în detaliu conceptul pentru Fajsz. Conform declarațiilor lui Laszlo Gyorgy, o astfel de construcție ar putea asigura nivelul apei necesar extragerii apei de răcire în zona Paks, cu o investiție sub 200 de miliarde de forinți. Costurile lunare generate de restricționarea producției și importul de energie mai scumpă ar fi de 80-180 de miliarde de forinți anual. Totuși, Gyorgy a recunoscut că această investiție nu ar rezolva singură problema supraîncălzirii apei.
Când calvarul de la Paks a forțat dezbaterea
Tabu-urile rezistă până când presiunea devine prea mare. În dimineața zilei de 1 august, a fost oprit generatorul turbinei încă funcțional al blocului 1 de la centrala nucleară de la Paks, iar în câteva zile, aproape toate cele patru blocuri au fost oprite, un eveniment fără precedent în istoria centralei. Pe 4 august, la ora 01:30, președintele guvernului a anunțat că instalația se afla la câțiva milimetri de o oprire completă.
Din acest moment, dezbaterea s-a intensificat. Pe 3 august, Peter Bardos Deak, președintele Duna Charta, a argumentat în secțiunea de Opinii a Indexului împotriva barajelor. El a susținut că centrala nu primește suficientă apă de răcire nu din cauza lipsei apei în Dunăre, ci din cauza dimensionării greșite a instalației de preluare a apei de răcire în 1975, care s-a bazat pe datele hidrologice anterioare, nu pe cele prognozate pentru următorul secol.
El a adăugat că într-un fluviu cu nivelul apei crescut, viteza apei ar scădea, temperatura ar crește și apa de răcire deversată înapoi ar depăși limitele de protecție a mediului. A doua zi, Laszlo Gyorgy i-a răspuns, clarificând că nivelul apei, debitul și temperatura sunt trei probleme distincte. El a propus și posibilitatea unei construcții cu o cădere de apă mai mică, complet deschisă, menită să regleze nivelul apei, nu neapărat să genereze energie.
Un prag pentru siguranța nucleară
Anunțul de miercuri sintetizează practic aceste două săptămâni de discuții. Guvernul a decis, la recomandarea experților în hidrologie, energetică și apărare, construirea unui prag pe Dunăre, utilizând inițial 35.000 de metri cubi de piatră, urmați de încă 110.000 de metri cubi. Această măsură ar trebui să asigure, în decurs de câteva săptămâni, că nivelul apei la priza de răcire nu scade sub minus 90 de centimetri.
În paralel, se pregătește scufundarea controlată a două barje de 80 de metri, care ar putea ridica nivelul apei cu până la 20 de centimetri pe termen scurt. În proiectarea soluției au fost implicați specialiști de la Universitatea Tehnică din Budapesta, coordonarea fiind asigurată de generalul Pal Kadar, cu aproximativ o sută de soldați angrenați în lucrări pe șantier, în ture de 24 de ore. Autorizațiile se obțin în paralel cu desfășurarea lucrărilor.
Costurile totale de 6 miliarde de forinți pentru această intervenție, comparativ cu cele 50 de miliarde de forinți pierduți lunar din cauza opririi producției, se aliniază cu logica rentabilității prezentată în dezbaterea publică. Guvernul a dispus această intervenție ca o măsură de gestionare a crizei, considerată un proiect prioritar. Construirea de praguri pe fluvii a mai avut loc și după 1989, ultima dată la Dunakiliti în 1995, însă de atunci nu s-au mai desfășurat lucrări similare pe fluviu.
Sursa: Index.hu
