Un vulcan monstru din Japonia se umple din nou cu magmă, semnalând potențialul unei noi erupții catastrofale
Un studiu recent dezvăluie detalii despre procesul de reumplere cu magmă a vulcanului Kikai Caldera, din apropierea insulei Kyushu, Japonia. Erupția acestui vulcan, acum aproximativ 7.300 de ani, a fost cea mai mare erupție cunoscută a epocii Holocenului. Noua cercetare oferă informații valoroase despre ciclurile de erupție și ajută la îmbunătățirea capacității de a anticipa erupții viitoare.
Vulcanul Kikai Caldera a eliberat aproximativ 160 de kilometri cubi de rocă în timpul erupției Akahoya, o cantitate de peste 11 ori mai mare decât cea eliberată de vulcanul Novarupta în 1912. Explozia a acoperit o suprafață de 4.500 de kilometri pătrați cu material vulcanic, iar cenușa a ajuns în părți mari din Japonia și Peninsula Coreeană.
Cum se pregătește vulcanul pentru o nouă erupție
Cercetătorii au utilizat nave de cercetare echipate cu tunuri cu aer și zeci de seismo-metri plasați pe fundul oceanului. Aceștia au generat impulsuri seismice pentru a măsura modul în care acestea călătoresc prin scoarța terestră. Astfel, au putut identifica o cameră magmatică uriașă, care pare să fi alimentat erupția Akahoya. Analizele chimice arată că magma actuală are o compoziție diferită față de materialul din erupția trecută.
„Aceasta înseamnă că magma prezentă acum sub domul de lavă este, cel mai probabil, magmă nou injectată”, au explicat specialiștii. Ei au propus un model de reinjectare a magmei. Acest model este în concordanță cu existența rezervoarelor mari de magmă sub alte caldere gigantice, precum Yellowstone și Toba.
Implicații pentru viitor
Înțelegerea modului în care se acumulează magma în astfel de vulcani este crucială pentru a putea anticipa erupțiile gigantice. Kikai Caldera este acum scufundată sub ocean, ceea ce limitează accesul, dar ajută la conservarea vestigiilor erupțiilor trecute pentru studii moderne. Erupția Akahoya este estimată că a devastat membrii culturii Jōmon, care locuiau în Japonia. Având în vedere densitatea actuală a populației din regiune, o altă erupție, chiar și una mai modestă, ar putea avea consecințe mult mai grave.
Printre calderele celebre se numără Yellowstone din America de Nord și Toba din Indonezia. Acești vulcani puternici pot erupe după intervale lungi, iar mecanismele din spatele acestor cicluri rămân misterioase. Scopul final al cercetătorilor este de a monitoriza mai eficient indicatorii cruciali ai erupțiilor gigantice. Studiul a fost publicat în Communications Earth & Environment.
