Un nou studiu avansează ipoteza că inelele lui Saturn s-au format în urma dezintegrării unei luni dispărute, numită „Chrysalis”, acum aproximativ 100 de milioane de ani. Cercetările recente sugerează că această catastrofă cosmică ar putea explica atât compoziția, cât și structura spectaculoaselor inele ale gigantului gazos.
Misterul inelelor „tinere” ale lui Saturn
Saturn, format la scurt timp după apariția Soarelui, acum circa 4,5 miliarde de ani, a fost mult timp considerat ca având inelele formate în aceeași perioadă. Totuși, observațiile sondei Cassini-Huygens, ajunse la Saturn în 2004, au schimbat această perspectivă. Inelele, alcătuite în proporție de 98% din gheață de apă și particule de rocă, sunt surprinzător de „curate”.
Astronomii se confruntă cu o enigmă. Dacă inelele ar fi la fel de vechi ca și planeta, ar fi trebuit să acumuleze praf cosmic de-a lungul miliardelor de ani. „Este aproape imposibil să obții ceva atât de curat”, explică Sascha Kempf, de la Universitatea din Colorado Boulder (SUA), autor principal al unui studiu anterior.
Destrămarea lui Chrysalis: o explicație plauzibilă
Pentru a explica această curățenie aparentă, oamenii de știință au avansat ipoteza că inelele lui Saturn ar fi mult mai tinere. O teorie propune distrugerea unei luni, numită Chrysalis, ca sursă a materialului inelelor. Această lună ar fi fost sfâșiată de forțele mareice, după ce s-a apropiat prea mult de Saturn.
Un studiu prezentat la Lunar and Planetary Science Conference 2026 din Texas a analizat această posibilitate în detaliu. Cercetătorii au creat modele care au simulat procesul de distrugere mareică. Simulările au presupus că Chrysalis avea o structură diferențiată: un nucleu stâncos și o manta de gheață. Rezultatele au sugerat că scenariul este plauzibil.
De la dezintegrare la inele: cum s-a format totul
Conform simulărilor, Chrysalis s-a apropiat suficient de Saturn, astfel încât forțele mareice să smulgă material din manta de gheață. Nucleul stâncos a rămas intact, iar gheața s-a dispersat. O parte din particulele de gheață au fost aruncate în spațiu, în timp ce altele au rămas pe orbită, formând treptat inelele.
La scurt timp după acest eveniment, inelele ar fi fost mult mai masive decât cele pe care le vedem astăzi. Interacțiunile gravitaționale cu lunile mari ale lui Saturn, precum Titan, au contribuit la eliminarea unei părți semnificative din masa inițială a inelelor, reducându-le la forma actuală. Conform calculelor, până la 70% din masa inelelor de la început s-a pierdut.
