Un nou studiu oferă perspective clare asupra modului în care încălzirea globală afectează Arctica, dezvăluind schimbări majore în sistemele de apă și eliberarea de carbon înghețat. Cercetarea, condusă de cercetătorul Michael RAWLINS de la Universitatea Massachusetts Amherst, examinează o regiune din Alaska, evidențiind efectele topirii permafrostului asupra râurilor și a mediului.
Creșterea scurgerilor și impactul asupra carbonului
Studiul a analizat datele pe o perioadă de 44 de ani, utilizând o rezoluție spațială de un kilometru, pentru a înțelege dinamica Arcticii. Rezultatele arată o creștere semnificativă a scurgerilor de apă, amplificând transportul de carbon organic dizolvat (DOC) de către râuri. Sezonul de dezgheț s-a prelungit, extinzându-se acum până în toamnă.
Râurile arctice au un rol important în peisajul global, contribuind cu aproximativ 11% din apa râurilor existente pe planetă. Această apă se varsă într-un ocean ce deține doar 1% din volumul oceanic global, fapt ce face Oceanul Arctic extrem de vulnerabil la modificările ce se petrec în bazinele hidrografice arctice. Deși topirea zăpezii este principala sursă de apă, dezghețarea permafrostului devine tot mai importantă.
Dezghețul permafrostului și impactul asupra mediului
Odată cu încălzirea climei, stratul activ al solului se adâncește, permițând unei cantități mai mari de apă subterană să ajungă în râuri. Acest proces eliberează material organic înghețat de mii de ani, sub formă de carbon organic dizolvat, accelerând astfel schimbările climatice. Peste 275 de milioane de tone de carbon sunt convertite anual în dioxid de carbon, alimentând o buclă de reacție care agravează efectele încălzirii globale.
RAWLINS a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pentru a studia aceste procese. Studiul actual este o premieră, deoarece cercetătorii au reușit să observe o zonă vastă din Arctica, luând în considerare fluctuațiile zilnice ale râurilor și exporturile de coastă pe o perioadă mare de timp (1980-2023).
Un sezon de dezgheț prelungit și efectele sale
Cercetările au indicat o creștere mai mare a transportului de carbon în nord-vestul Alaskăi, unde materia organică din permafrost s-a acumulat de-a lungul zecilor de mii de ani. În contraste, zonele muntoase din est, cu soluri mai stâncoase, au mobilizat mult mai puțin carbon. Una dintre cele mai semnificative descoperiri este extinderea sezonului de dezgheț, care se prelungește acum până în septembrie și chiar octombrie.
Aceste modificări vor afecta salinitatea, ciclurile nutrienților și rețelele trofice din Marea Beaufort. RAWLINS subliniază că „Avem nevoie cu disperare de mai multe studii privind legătura dintre uscat și ocean dacă vrem să înțelegem pe deplin problema încălzirii globale.”
