În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, în timpul Neoliticului, populațiile umane din Europa au suferit o scădere dramatică. Un nou studiu, bazat pe analiza ADN-ului antic, aruncă o lumină asupra acestui fenomen misterios, dezvăluind o înlocuire a populațiilor și posibile cauze ale colapsului. Cercetările au fost publicate în revista Nature Ecology & Evolution.
Un puzzle genetic complex
O echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga a analizat ADN-ul antic de la 132 de persoane înmormântate într-un mormânt din Franța. Rezultatele au arătat o ruptură genetică clară între două faze distincte de înmormântare. Această pauză, de câteva secole, coincide cu perioada de declin neolitic.
„Putem vedea o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”, a explicat geneticianul Frederik Seersholm, autorul principal al studiului. Această observație sugerează o perturbare majoră, urmată de sosirea unei noi populații.
Înainte de declin, populațiile creșteau, agricultura înflorea, iar tehnologia avansa. Totuși, ceva a declanșat o schimbare dramatică. În multe regiuni, populațiile locale de fermieri au dispărut, fiind înlocuite de oameni cu origini în stepele eurasiatice.
Factori multipli, de la boli la migrații
Analizele genetice au relevat un tipar de mortalitate neobișnuit în prima fază de înmormântare, sugerând un eveniment catastrofal. Arheologul Laure Salanova a menționat că „acest tipar de mortalitate nu este ceea ce ne așteptăm să vedem într-o populație normală și sănătoasă. Sugerează că s-ar fi putut produce un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, o foamete sau un conflict.”
În urma declinului, cercetătorii au observat legături genetice puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică, indicând o migrație și o recolonizare din aceste regiuni. Mai mult, ADN-ul antic a dezvăluit prezența unor agenți patogeni, inclusiv Yersinia pestis, bacteria responsabilă pentru ciumă, și Borrelia recurrentis, care cauzează febra recurentă.
Aceste descoperiri sugerează că bolile infecțioase ar fi putut juca un rol important în colapsul populației. Martin Sikora, specialist în genomică, a afirmat că „prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase afectau populațiile umane în acea perioadă.” Cu toate acestea, el a subliniat că bolile ar fi fost doar unul dintre factorii care au contribuit la această situație.
Schimbări sociale și impactul asupra mediului
Relațiile dintre persoanele decedate au oferit și ele indicii importante. Înainte de declin, indivizii erau strâns înrudiți, sugerând o comunitate unită bazată pe legături familiale. După declin, aceste legături au fost mai slabe și mai dispersate.
De asemenea, cercetătorii au constatat că pădurile au început să se extindă în această perioadă, ocupând terenurile agricole. Acest fenomen este asociat în general cu o scădere a activității umane, confirmând ideea unei scăderi a populației. Descoperirile sugerează, astfel, o populație supusă unor presiuni multiple, urmată de o înlocuire a populației după ce aceste presiuni s-au atenuat.
Studiul oferă o perspectivă valoroasă asupra a ceea ce s-a întâmplat în Europa în urmă cu 5.000 de ani.
