Călătoria cu autobuzul: dintre pășunile din București și confruntarea cu „omul rău” din 343
Autobuzele sunt adesea percepute ca niște spații de trecere, un loc comun unde orașul îşi arată dualitatea: zgomot, mirosuri diverse și agitație, dar și momente de liniște și reflecție. Pentru Starr, un cățel de aproape un an, autobuzul 343 de pe Șoseaua Fundeni nu reprezintă doar un mijloc de transport, ci un univers în miniatură, plin de întâmplări și învățăminte.
O călătorie în lumea câinelui-uimit în fața complexității omenirii
Starr povestește cu sinceritate despre plăcerea de a sta în autobuz, chiar dacă e conștient de mirosurile și zgomotele din interior. În variantă poetică, el aparține unui șezut sau chiar se întinde pe jos, gândindu-se la lucruri simple, precum dacă la ajungerea acasă mai sunt biscuiți sau dacă se va juca în parc. Dar ceea ce face această relatare cu adevărat specială e modul în care câinele percepe lumea din jurul său: cu o inocență curajoasă, dar și cu o sensibilitate accentuată față de comportamentul oamenilor.
Pentru Starr, autobuzul 343 nu a fost niciodată un prieten loial. În ciuda faptului că pare un mijloc de transport dezordonat și fără reguli clare, acesta a devenit simbolul unei lupte neașteptate. Înainte de urcarea în autovehicul, Starr nu știe unde se îndreaptă, dar intuiește că destinația lui este bunicul. Cu toate acestea, autobuzul în sine a fost mereu un motiv de nemulțumire pentru stăpânul câinelui, omul care pare adesea iritat de întârzieri și deficiențe ale programului de circulație.
„Omul rău” și gestul șocant din autobuzul 343
Conflictele în mijlocul de transport nu sunt rare, dar situația descrisă de Starr depășește orice așteptare. Într-un moment de liniște, după ce un alt pasager s-a urcat și a fost observat de câine, comportamentul agresiv al unui bărbat a ieșit la iveală. „Ne-a scuipat brusc. Nu știam ce înseamnă asta, dar am simțit imediat că nu e de bine. Când te scuipă cineva, nu e ca atunci când plouă sau când cade mâncare pe jos. E ceva intenționat, e ca un mușcat fără dinți”, povestește Starr, cu o sinceritate dureroasă.
Starea de nervozitate a bărbatului a fost evidentă. În timp ce câinele, chiar dacă recunoaște că nu este un animal agresiv, nu înțelege motivul pentru care „omul rău” a manifestat urât și violent față de el, stăpânul offset minimizează situația, menținându-și calmul în ciuda zgomotelor și gesturilor necontrolate ale pasagerului. În jur, ceilalți călători privesc stupefiați, dar nimeni nu intervine.
Interesul pentru drepturile animalelor în mijloacele de transport
Un aspect mai puțin vechi, dar important în această poveste, este mesajul scris pe un panou din interiorul autobuzului, care ramâne mereu relevant în discuțiile despre drepturile animalelor. Într-un loc vizibil, era scris: „Interzicerea accesului cu animale în mijloacele de transport în comun reprezintă un abuz grav și o încălcare a drepturilor omului și animalelor.” O notă clară și fermă despre importanta respectării drepturilor tuturor locuitorilor, fie ei oameni sau patrupede.
Dar, din păcate, realitatea din autobuzul 343 ne arată că legislația și conștiința civică nu sunt întotdeauna în acord. Pentru moment, Starr poartă o bandă pe bot pentru a nu-și deranja călătorii, deși nu face parte din rase descrise drept „periculoase”, ci doar dintr-un amestec de stradă și noroc. Deviza pe care o are este simplă: oamenii pot fi ciudați, iar comportamentul lor este uneori greu de explicat.
Reflectarea asupra libertății și drepturilor animalelor
La finalul zilei, Starr reflectă, fără a trăda un ton de victimizare, asupra faptului că și el, ca animal, are drepturile sale. În mintea lui, autobuzul este o lume plină de povești, de la cele mai simple, precum dorința de a fi cu bunicii, la cele mai complexe, legate de înțelegerea comportamentului uman. În timp ce lumea din jur pare adesea împărțită între cei care înțeleg și cei care ignoră, câinele neamintește subtil: „Poate nu l-a mângâiat nimeni când avea nevoie, dar nici câinii „agresivi” nu-i scuipă pe alții fără motiv.”
Pe măsură ce autobuzul traversează străzile Bucureștiului, Starr știe doar că trebuie să ajungă acasă, dar învățătura rămâne clară: fiecare ființă merită respect, chiar și atunci când lumea pare să nu fie deloc justă. Și poate, într-un orizont apropiat, vom învăța și noi să fim mai atenti și mai înțelegători cu cei de lângă noi, fie ei oameni sau animale.
