37 de ani de la invazia americană a Panamei: O familie trăiește amintirile traumatizante
La 20 decembrie 1989, cartierul El Chorrillo din Panama a fost zguduit de explozivele unei intervenții militare americane, menită să-l debarce pe dictatorul Manuel Noriega. În apartamentul 6-10 al clădirii „24 de decembrie”, familia Mendoza s-a confruntat cu momente de teroare, momente care au rămas impregnate în memoria lor timp de aproape patru decenii.
„Se auzea tot felul de zgomote: bombardeuri, focuri de armă”, povestește Jovana Mendoza, fiica mijlocie a familiei, acum în vârstă de 54 de ani. Atunci, în noaptea invaziei, familia s-a adunat și s-a refugiat sub un colchiu, sperând să se protejeze de forțele care loviseră cartierul lor. „M-am aruncat cu ei și am început să mă rog. A fost o noapte de coșmar”, își amintește Ernesto, tatăl familiei.
Teroare în noaptea invaziei
În dimineața zilei de 20 decembrie, zgomotul explozibilor s-a stins treptat, lăsând în urmă o imagine devastatoare. „Când am ieșit, am văzut totul în fum și cenușă. Aproape că nu mai recunoșteam cartierul”, spune Isidora Gomez, soția lui Ernesto. La scurt timp, militarii americani au intrat în clădire, semn că invazia era în plină desfășurare. „Am ieșit cu mâinile sus, ne temeam să nu fim confundați cu militanții”, își amintește Jovana.
Familia Mendoza s-a plimbat printr-un peisaj de distrugere. Multe din clădirile din jur erau complet distruse, iar câțiva localnici erau deja victime ale conflictului. Poate cel mai tulburător moment a fost când Isidora a văzut o tanchetă americană trecând peste o mașină, lăsând în urmă un cadavru. „Era un ochiuc al realității crude în care ne aflam”, spune aceasta.
Impactul pe termen lung al invaziei
Nimeni nu a fost pregătit pentru impactul brutal al acestei intervenții. Ultimele zile de liceu pentru Jovana s-au risipit odată cu invazia. „Nu am avut ceremonie de absolvire și m-am simțit tristă, căci nu am putut să-mi finalizez parcursul școlar așa cum mi-am dorit”, își aduce aminte Jovana, lăsând deoparte amintirile fericite din copilărie.
Familia a fost relocată temporar în baza aeriană Albrook, unde zeci de alte familii au fost cazate. După câteva luni, s-au întors în apartamentul lor, dar nu era același loc pe care-l știau. „Apartamentele erau vandalizate, iar familia noastră a început să se reconstruiască din ruine”, spune Isidora, cu o tristețe în voce.
Implicarea Statelor Unite în Panama nu a avut doar consecințe imediate, ci și efecte pe termen lung asupra populației. Estimările variază, dar se crede că între 300 și 3.000 de civili au murit în timpul invaziei. „Chiar dacă aveam o aversiune față de Noriega, nu ne-am dorit violență. Ne-am dorit doar să fim lăsați în pace”, concluzionează Ernesto.
Restabilirea normalității într-o lume schimbată
Astăzi, familia Mendoza trăiește într-un cartier reconstruit, dar amintirile invaziei rămân adânc înrădăcinate în conștiința lor. „Nouă ne-a fost teamă, dar nu am simțit ură. Trăiam cu speranța că lucrurile se vor îmbunătăți”, spune Isidora. De asemenea, familia a reușit să-și reconstruiască viața și, deși amintirile sunt dureroase, au găsit puterea de a merge mai departe.
Azi, 37 de ani mai târziu, cartierul El Chorrillo a devenit un simbol al regenerării, dar și al unui trecut care nu poate fi uitat. Familia Mendoza, ca multe altele, poartă povara acelor evenimente, dar continuă să privească spre viitor cu speranță și determinare.
