Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat joi dreptul statelor membre de a interzice cultivarea organismelor modificate genetic (OMG) pe teritoriul național, chiar dacă aceastea sunt aprobate la nivel european. Decizia, așteptată de mulți actori implicați în domeniu și de ONG-uri, întărește autonomia statelor în gestionarea riscurilor și a sensibilităților legate de cultivarea GMO-urilor. În același timp, hotărârea deschide în mod formal posibilitatea ca statele membre să declanșeze propriile restricții, chiar dacă specia în cauză are aviz favorabil din partea Uniunii Europene.
Decizia UE și conturarea autonomiei naționale în reglementarea GMO
În cursul zilei de joi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis o hotărâre istorică, confirmând că statele membre pot, în anumite condiții, să aplice interdicții nationale pentru cultivarea organismelor modificate genetic. Deși la nivel european sunt puternic încurajate armonizarea și omogenizarea legislației privind GMO-urile, instanța de la Luxemburg a întărit ideea că fiecare stat își poate păstra prerogativa de a decide locali asupra acestor cultivi, dacă există motive de ordin ecologic, social sau politic.
„Curtea confirmă faptul că, în sensul legislației UE, statul membru poate să adopte măsuri de restricție sau interdicție privind cultivarea organismelor modificate genetic, atunci când acestea sunt justificate în mod corespunzător de motive legate de protecția sănătății, a mediului, sau a intereselor locale”, a declarat un reprezentant al Curții.
Această decizie vizează în special cazul Italiei, care de ani de zile a impus interdicția asupra cultivării porumbului MON 810, un soi GMO dezvoltat de compania Monsanto și aprobat la nivel european. În 2013, Italia a notificat Comisia Europeană din cauza îngrijorărilor legate de impactul asupra biodiversității și sănătății populației, și chiar dacă oficialitatea europeană a permis decretul, decizia a făcut obiectul unui litigiu în instanță.
Contextele și implicațiile pentru ţări și fermieri
Decizia Curții de la Luxemburg marchează un punct de cotitură în gestionarea legislației privind GMO-urile în Europa. În trecut, toate statele membre erau obligate să adapteze regulile după deciziile Comisiei Europene și ale autorităților europene. Totuși, această hotărâre deschide calea ca autoritățile naționale să aibă un cuvânt mai greu în decizia de a suspenda cultivarea anumitor soiuri GMO, chiar dacă acestea sunt autorizate la nivel european.
Pentru fermieri și companii din domeniu, această restricție flexibilă adaugă un nivel de incertitudine. În unele țări, această libertate poate da naștere la conflicte între autoritatea centrală și cele locale sau regionale, mai ales în contextul în care opinia publică devine tot mai sensibilă față de problemele ecologice sau de sănătate.
De altfel, această decizie va trebui integrată în legislația națională, fiind necesare reguli clare de aplicare, pentru a evita conflicte și pentru a asigura coexistenta normativelor diferite din statele membre. În același timp, se intensifică discuțiile despre rolul Uniunii în armonizarea politicilor agricole și mediului, dar și despre dreptul fiecărui stat de a decide asupra propriului mediu și sănătăți populare.
Perspective și reacții naționale
Reacțiile sunt diverse. În Italia, susținătorii interdicției salută această decizie drept o dovadă că „statul român poate și trebuie să își păstreze drepturile în fața presiunii corporațiilor multinaționale”. Pe de altă parte, reprezentanți ai industriei biotech avertizează asupra riscurilor unei fragmentări legislative, care pot afecta competitivitatea europeana pe piața mondială a semințelor modificate genetic.
Olanda, Germania și Franța, țări unde dezbaterile sunt acutizate, încă analizează implicațiile acestei hotărâri și modul în care vor implementa decizia în legislațiile lor interne. În sectorul agricol, o astfel de prerogativă sporește discuția despre echilibrul între dreptul de a proteja mediul și dreptul de a cultiva soiuri GMO, mai ales în contextul în care tehnologia genetică devine tot mai avansată.
În final, decizia Curții de Justiție a UE ridică semne de întrebare despre viitorul reglementării GMO-urilor în Europa, dar de punct de plecare pentru un echilibru între autonomia națională și armonizarea europeană. În același timp, ea subliniază necesitatea unor discuții aprofundate despre impactul acestor culturi asupra sănătății, mediului și economiei rurale, într-un continent divizat uneori de opinii diferite în privința tehnologiilor genetice.
