Conform Qmagazine.ro: Robe sub asediu. Mihail Udroiu, fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și unul dintre cei mai citați autori de drept, critică mecanismele prin care justiția este împinsă spre eșec. Într-un interviu acordat Q Magazine, Udroiu analizează cum informația strecurată în dosare, acuzațiile luate drept adevăr și judecătorii care confirmă în loc să cântărească subminează sistemul judiciar. Un pericol nou și insidios este dezinformarea organizată despre justiție, campaniile bazate pe cifre scoase din context și ura administrată metodic împotriva magistraților.
Sistemul este ca poporul
Mihail Udroiu respinge ideea schimbării poporului pentru a îmbunătăți sistemul judiciar, considerând că statul de drept implică o entitate imuabilă, poporul, pentru care sistemul este conceput. El subliniază că sistemul este generat din rândurile poporului, deci calitatea acestuia determină calitatea sistemului. Încrederea în justiție nu este un dat, ci o consecință a îngemănării ideilor de justiție și dreptate, prăbușindu-se atunci când soluția unui dosar depinde de influență, nu de probe.
„Sistemul nu e format dintr-o elită străină sau din extratereștri pogorâți din cer, ci este generat din rândurile poporului – deci cum e poporul, așa e și sistemul”, afirmă Udroiu. El accentuează nevoia de a aplica legile la fel pentru toți, indiferent de statutul social, subliniind că statul apără libertățile, dar și pâinea și speranța. Încrederea nu se câștigă prin pedepse severe, ci prin aplicarea riguroasă a legii, chiar și atunci când societatea cere sacrificii nejustificate.
Aplicarea legii, mai problematică decât legea însăși
Expertul consideră că aplicarea legii este mai problematică decât textul ei, o lege proastă putând fi remediată mai ușor decât o cultură juridică viciată. Deși ar schimba anumite prevederi, Udroiu se concentrează pe coerența regimului de excludere a probelor obținute nelegal, forța obligatorie a hotărârilor judecătorilor de drepturi și libertăți, regimul măsurilor preventive și adaptarea procedurii la proba digitală. Previziunea este esențială, întrucât o procedură imprevizibilă este o formă de nedreptate.
„Un cetățean, ca și un judecător, trebuie să poată ști dinainte după ce reguli va fi judecat”, menționează Udroiu. El subliniază că stabilirea clară a regulilor de procedură este mai importantă decât numărul de trepte, previzibilitatea fiind o garanție constituțională a libertății.
Rolurile distincte în procesul judiciar
Udroiu clarifică distincția dintre magistrați (judecători și procurori) și avocați. Judecătorul și procurorul lucrează în numele legii, fiind datori cu obiectivitate și imparțialitate. Procurorul, deși nu este avocatul acuzării, are datoria de a căuta și proba dezvinovățitoare. Avocatul, în schimb, slujește clientul, nu acțiunea publică.
„Avocatul nu este magistrat fiindcă slujește un om, clientul său, iar nu acțiunea publică — ceea ce nu-l face cu nimic mai puțin necesar”, explică fostul judecător. El precizează că funcțiile sunt despărțite cu grijă pentru echilibrul procesului, procurorul ridicând o ipoteză, iar judecătorul punând-o la încercare.
Critica la adresa sistemului de eliberare condiționată
Udroiu critică asimetria din sistemul judiciar, unde executarea unei pedepse necesită două trepte de jurisdicție, în timp ce eliberarea condiționată implică trei. El consideră că statul are mai multă încredere în a închide decât în a elibera, ceea ce inversează firescul unde libertatea este regula, iar privarea de libertate, excepția.
„Statul nostru are mai multă încredere în gestul de a închide decât în gestul de a elibera”, afirmă Udroiu. El explică această atitudine prin teama de greșeli, deoarece eliberarea unui om care recidivează este vizibilă, în timp ce încarcerarea pe nedrept a unui om recuperat trece neobservată. Procedura încurajează astfel frica de a elibera, ducând la executarea unei a doua pedepse peste prima.
Sursa: Qmagazine.ro
