Criza economică din Cuba: tăcute străzi, speranțe frânte și un regim încă de neoprit
Cuba se află într-o criză profundă, resimțită atât în procedeele simple ale vieții cotidiene, cât și în discursurile oficiale ale guvernului. În ultimele luni, insula pare să fi revenit în timp, în perioada de dinaintea prăbușirii fostei sovietici, cu un nivel de penurie și disperare greu de ignorat pentru orice vizitator.
Situația din teren: alarmantă și tensionată
Pe străzile din Havana, scenele de acum câteva luni devin tot mai frecvente: cetățeni care caută prin gunoaie, copii care s-au desprins de obiceiurile civice și familii care trăiesc la limită, fără energie, apă sau alimente suficiente. Într-un recent 36 de ore de întreruperi ale curentului, pentru mulți cubanezi, jocul vieții a devenit o luptă continuă pentru supraviețuire. Oameni se adună pe trotuare, în jurul focurilor improvizate, pentru a găti sau a încălzi ceva în condiții extrem de precare.
„Am revenit la epoca de piatră,” a spus un bărbat, în timp ce râdea după ce a flămând punea lemne pe un foc mic pe o alee aglomerată din centru. În niciun moment, tensiunea generală nu este mai evidentă decât în privirile obosite ale celor care așteaptă un semn de sprijin de la autorități, deși acestea mențin o retorică soldată cu încăpățânare.
Infrastructura energetică a insulei a fost grav afectată, pe fondul sancțiunilor americane și a blocajelor economice menținute de Washington. În ultimele zile, doar câteva zeci de mașini pot fi văzute pe străzi, pentru că majoritatea livrărilor de carburant au fost oprite. Tancurile de benzină, care odinioară alimentau zecile de mii de vehicule ale cubanezilor, sunt acum rare și, uneori, confiscate pe piața neagră, unde un galon de motorină atinge prețuri peste 300 de dolari, de zece ori cât câștigă annual un muncitor mediu. În astfel de condiții, rapoartele oficiale despre „criza temporară”, sună ca niște glumițe într-un peisaj dezastru.
Ce spun martorii: dezolare și incertitudine
La fiecare colț de stradă, se pot auzi povești despre sfârșitul unei epoci și începutul unuia plin de incertitudine. Un taximetrist, care preferă să rămână anonim, suferă în tăcere și pretinde că nu vrea să fie identificat. El are o explicație limpede pentru situația actuală.
„Dacă nu se schimbă ceva din exterior, Cuba va cădea,” susține, cu voce scăzută. „Economia noastră s-a înrăutățit pentru că nu avem combustibil, nu avem alimente și nu putem face nimic.” Întrebat dacă crede în oște de speranță, el răspunde doar cu o încruntare pragmatica, în timp ce se îndepărtează.
Este o stare de epuizare generalizată, spune și la un alt om, care tocmai s-a întors cu mână goală dintr-un depozit de alimente. „Oamenii caută orice, chiar și gunoi, pentru a găsi un pic de mâncare,” explică el, dezamăgit. „Tăcerile părinților și ale copiilor spun totul despre speranțele frânte.” În aceste condiții, mulți ajung să-și pună ultimele speranțe în orice schimbare, chiar și dacă asta înseamnă un nou model de guvernare sau o reformă economică.
Reacția oficială: un discurs de rezistență
În timp ce cubanezii îngenunchează în fața dificultăților, guvernul insistă că insula nu este singură, că „Cuba nu e singură” este sloganul național. Oficialii declară în continuare că țara nu va ceda, iar discursurile despre rezistență, patriotism și victoria finală sunt la ordinea zilei.
Președintele Donald Trump, în confruntarea sa recentă cu presa internațională, a reiterat o temă familiară: „Cuba va cădea foarte curând.” Afirmă că embargo-ul asupra petrolului și măsurile economice adoptate de americani vor adjusta pe deplin situația economică a insulei.
„Cuba a treia oară va fi doborâtă,” a spus Trump, accentuând temerile unei colapsări totale. Însă, în fapt, actuala criză energetică și blocajele din ultimul timp au făcut ca economia cubaneză să intre într-un ciclu de prăbușire, chiar și fără o blocadă navală, așa cum s-a întâmplat în 1962.
Reacțiile internaționale și cele din Cuba indică o schimbare profundă. Pentru popor, însă, răspunsul pare a fi unul de resemnare, pe măsură ce tot mai mulți își pierd speranța în ajutorul exterior și se orientează către propria reziliență.
În aceste condiții de climat decriză totală, insula pare să fi revenit la un mod de viață construit în jurul supraviețuirii, iar cuvintele precum „revoluție” sau „victorie” seamănă tot mai mult cu relicve ale trecutului. Cu toate că guvernul insiste că totul va fi bine, realitatea de pe stradă spune o altă poveste: Cuba, în momentul de față, trăiește o criză de proporții extrem de grave.
