Președintele Donald Trump a lansat un ultimatum dur la adresa Cubei, solicitând oficial ca autoritățile de la Havana să încheie un acord cu Statele Unite, avertizând că, dacă nu vor acționa rapid, insula va suferi de pe urma unor bariere economice stricte, inclusiv interdicția totală a importurilor de petrol și a transferurilor de fonduri. Într-un mesaj ferm postat pe contul său de Twitter, fostul lider american a declarat: „PETROLUL ȘI BANII NU VOR MAI AJUNGE ÎN CUBA – ZERO! Îi îndemn ferm să încheie un acord, ÎNAINTE SĂ FIE PREA TÂRZIU.”
Aceasta nu este prima dată când administrațiile americane utilizează presiuni economice pentru a influența politica internațională a Cubei, dar tonul dur al lui Trump indică o intensificare a presiunilor înainte de eventuale negocieri sau decizii politice importante în regiune. În ultimii ani, relațiile dintre Washington și Havana au fost marcate mai ales de sancțiuni dure, încercări de izolarea diplomatică și restricții economice, toate menite să forțeze regimul comunist să aplice reforme sau să renunțe la anumite practici considerate autoritare.
Contextul economic al Cubei
De mai bine de șapte decenii, Cuba se confruntă cu o criză economică profundă, accentuată de blocada economică impusă de SUA, dar și de propriile probleme interne, inclusiv urbanizarea forțată, ineficiența economică și lipsa de investiții. În ultimii ani, restricțiile impuse de Washington au făcut ca importurile esențiale, precum petrolul, și transferurile de bani de la diaspora să devină tot mai dificil de obținut pentru regimul de la Havana.
Pentru Cuba, dependența de petrolul alimentat din Venezuela și, în ultimul timp, de alte surse externe, a fost întotdeauna o vulnerabilitate majoră, iar criza energetică mondială a agravant și mai mult aceste probleme. În plus, sistemul economic rigid și sancțiunile americane au împiedicat dezvoltarea unui sector privat robust, menținând insula într-o stare de semi-insolvență economică.
Ultimele declarații ale lui Trump, un fost președinte cunoscut pentru politica sa dură față de Cuba, aduc în prim-plan posibilitatea unei noi abordări restrictive, dacă Havana nu va face pași concreți către o reformă sau un acord favorabil Washingtonului. În timp ce Administrația Biden a încercat să relaxeze unele dintre sancțiuni, ultimele declarații sugerează că președintele Trump, cel puțin pentru moment, preferă o strategie de presiune maximă pentru a obține concesii din partea Cubei.
Ce urmărește Washingtonul?
Obiectivul principal al Statelor Unite rămâne presiunea economică pentru a determina Cuba să renunțe la anumite practici considerate de către Washington ca fiind opoziție față de interesele americane și ale comunității internaționale. În cazul de față, Trump se adresează nu doar regimului comunist, ci și poporului cubanez, incitând la o schimbare de paradigmă, promițând intervenții financiare și energetice dacă Havana va accepta să se apropie mai mult de standardele și condițiile acceptate de SUA.
Această strategie vine într-un context regional complicat, în care alte țări latino-americane încearcă să găsească soluții pentru criza economică profundă cauzată de pandemie și instabilitatea politică. În aceste condiții, o Cuba mai cooperantă cu Washington-ul ar putea fi un pas spre stabilitate, dar și o oportunitate pentru administrația americană de a-și reafirma influența în regiune.
Deocamdată, insula caribbeană pare să fie prinsă între multiple pedale: de o parte, promisiunea de reformare și sinceritate economică din partea regimului, de altă parte, presiunea maximă exercitată de SUA. Rămâne de urmărit dacă Cuba va reacționa pozitiv la ultimatumul lui Trump, sau dacă, dimpotrivă, va continua pe același drum al izolării și rezistenței, în condițiile în care, în ciuda presiunilor internaționale, statele latino-americane precum Venezuela, Nicaragua sau chiar unele națiuni din Caraibe își păstrează poziția de susținere pentru Havana.
Perspectiva viitoare indică faptul că relațiile dintre SUA și Cuba vor rămâne tensionate, cel puțin pentru perioada imediat următoare, iar incertitudinea cu privire la evoluția acestor relații continuă să plutească în aer, amenințând destabilizarea și mai mult un regiune deja fragilă.
