Aproximativ 60.000 de români suferă anual un accident vascular cerebral, însă pentru mulți dintre aceștia, recuperarea nu se oprește la externare. Mulți pacienți se confruntă ulterior cu complicații, printre care și spasticitatea, una dintre cele mai frecvente și dificile probleme post-AVC. Deși poate fi tratată, recunoașterea precoce a simptomelor și intervenția promptă fac diferența în procesul de recuperare.
Ce este spasticitatea post-AVC și cum se manifestă?
Spasticitatea reprezintă o creștere anormală a tonusului muscular, cauzată de lezarea centrilor nervoși din creier sau măduva spinării după un AVC. Aceasta se manifestă prin dificultăți în mișcare, rigiditate și spasme musculare. În cazul pacienților care au suferit un AVC, spasticitatea apare adesea la nivelul membrelor, diminuând semnificativ calitatea vieții.
„Recunoașterea timpurie a simptomelor face diferența în recuperare”, explică specialiștii, care subliniază că tratamentul precoce poate determina reducerea severității acestei complicații. În unele cazuri, spasticitatea poate duce la dificultăți în realizarea activităților zilnice, precum mersul sau alimentarea.
Tratamentul și prevenirea spasticității post-AVC
Există diverse opțiuni terapeutice disponibile, iar intervenția trebuie personalizată în funcție de severitatea și zonele afectate. Medicamentele, terapia fizică, kinetoterapia și injecțiile cu toxină botulinică sunt cele mai frecvent recomandate. Uneori, în formele avansate, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru relaxarea musculaturii.
„Recunoașterea simptomelor face diferența în recuperare”, remarcă specialiștii, care subliniază importanța unui tratament precoce pentru reducerea impactului spasticității. De asemenea, terapia fizică concentrată pe întărirea musculaturii și îmbunătățirea mobilității joacă un rol esențial în procesul de recuperare.
Datorită accesului redus la anumite tratamente specializate în anumite zone ale țării, este nevoie de o coordonare mai bună între centrele de recuperare și medicii de familie. Finalizarea programelor de reabilitare și monitorizarea regulată pot îmbunătăți considerabil rezultatele.
Pentru a preveni apariția sau agravarea spasticității, pacienții trebuie să fie sprijiniți să urmeze scheme de tratament și exerciții, precum și să beneficieze de consiliere psihologică pentru adaptarea la noua situație.
Un exemplu de inițiativă recentă este programul Pilot pentru tratamentul spasticității post-AVC, desfășurat în mai multe județe din țară, inițiat de Ministerul Sănătății. În cadrul acestuia, peste 200 de pacienți au primit tratament specializat, iar specialiștii intenționează extinderea acestor servicii până la sfârșitul anului 2023.
