Președintele Consiliului Județean Ilfov, Hubert Thuma, a lansat un atac dur asupra proiectului bugetului de stat pentru anul 2026, cerând o majorare cu 500% a fondurilor destinate județului față de alocările din anul anterior. Disputa scoate la iveală tensiunile acute dintre administrațiile locale din Ilfov și București, într-un context în care revendicările financiare ale județului cresc pe fondul unui mecanism fiscal considerat de Thuma depășit și injust pentru interesele comunității ilfoveze.
Disparitățile fiscale și nevoia de resurse suplimentare
Președintele Ilfov argumentează că actualul sistem de redistribuire a fondurilor creează un dezechilibru major între taxele plătite de locuitori și sumele pe care le primește județul. El a utilizat date din analiza sa financiară pentru a demonstra că peste 127.000 de angajați locuiesc în Ilfov, dar lucrează în București, generând în fiecare an venituri imense pentru capitală. În cifre, Thuma estimează că salariile medii din București și impozitele aferente ar putea aduce, doar pentru taxele pe venit, peste 1,18 miliarde de lei anual în buzunarele Primăriei Generale, în timp ce ilfovenii suportă cheltuieli pentru infrastructură, sănătate și educație, fără să beneficieze de o redistribuire echitabilă.
Campania pentru majorarea fondurilor vine după ce, în 2025, județul a primit doar 100 de milioane de lei din cotele defalcate, deși legea prevedea o repartizare de 1,5% din impozitul pe venit global. Aceasta a alimentat nemulțumirea, în condițiile în care suma alocată nu acoperă nevoile reale ale unei zone în plină dezvoltare rapidă și supraaglomerată, unde traficul și gestionarea deșeurilor reprezintă probleme acute.
Soluțiile propuse și riscurile pentru București
Thuma a avansat ideea unui buget unic pentru regiunea București-Ilfov, în speranța de a echilibra mai echitabil resursele între cele două entități. El susține că, până la reorganizarea administrativ-teritorială, repartizarea impozitului pe venit ar trebui să se facă proporțional cu populația, iar Ilfov să primească cel puțin de cinci ori mai mult din aceste fonduri comparativ cu 2025. Această măsură, consideră oficialul, este esențială pentru prevenirea blocajelor legate de infrastructură și pentru asigurarea unor servicii de calitate pentru locuitori.
Potrivit lui Thuma, lipsa unor resurse adecvate pentru județ are efecte directe asupra Bucureștiului, unde traficul infernal, gestionarea ineficientă a deșeurilor și infrastructura subdimensionată creează disfuncționalități majore. „Fără un Ilfov funcțional, Bucureștiul se va sufoca în trafic, deșeuri și ineficiență,” avertizează președintele CJ.
Contextul politic și problemele de corupție din județ
Discuțiile despre redistribuire au fost influențate și de contextul politic local, ilfovenii fiind martorii unor scandaluri de corupție ce au zguduit administrația județeană și primăriile din zonă. La scurt timp după condamnarea sa pentru fapte de corupție, Hubert Thuma a devenit tot mai vocal în revendicarea resurselor financiare, susținând că aceste probleme afectează dezvoltarea durabilă a județului și, implicit, a Capitalei.
Thuma, care în 2014 a fost condamnat pentru folosirea influenței în scop personal, a recurs recent la citate ale fostului primar al Oradei, Ilie Bolojan, pentru a intări ideea că autonomia locală se poate construi doar dacă resursele generate în comunități rămân în bugetele locale. În opinia sa, „Administrația locală trebuie să aibă resursele necesare pentru a livra rezultate,” cu atât mai mult cu cât zonele din Ilfov se confruntă cu cazuri de corupție de înalt nivel, precum cel de la Otopeni, unde primarul este acuzat că ar fi furat milioane de euro din fondurile destinate infrastructurii.
Cu toate că situația financiară a județului rămâne complicată, cu probleme legislative și de transparență în cheltuirea banilor publici, președintele Thuma pare hotărât să continue luptele pentru resursele care, consideră el, sunt generate de locuitorii județului, dar repartizate neechitabil de către autoritățile centrale. În momentul de față, planurile vizând un buget mai echitabil și o reformă a sistemului fiscal sunt privite ca fiind nu doar o prioritate administrativă, ci și o necesitate pentru a preveni blocajele și pentru a asigura o dezvoltare echilibrată a zonei.
În ultimele săptămâni, aceste revendicări ridică tot mai mult semne de întrebare despre viitorul relației dintre București și Ilfov, în condițiile în care problema redistribuirii nu se rezolvă doar prin legislație, ci și prin voința politică și o mai mare responsabilitate pentru modul în care sunt gestionate resursele publice.
