Peste 3.000 de limbi din întreaga lume sunt codificate ca fiind pe cale de dispariție, iar ritmul în care limbi și dialecte dispar devine tot mai alarmant. În fiecare 14 zile, o limbă dispare definitiv, lăsând în urmă urme tot mai neclare și fragile. Această cifră ar trebui să ne readucă aminte de fragilitatea diversității lingvistice, în contextul globalizării și al dominației limbilor majoritare, precum engleza sau mandarina. Dar printre aceste limbi în pericol, există unele care se află chiar în pragul uitării totale, fiind vorbite de foarte puțini oameni, în deșertul uitării.
Limbile aflate în cea mai mare dificultate de supraviețuire
Printre cele mai vulnerabile limbi se numără Khanty, cunoscută și sub denumirea de hanti, vorbită în vestul Siberiei. Aceasta are sub 10.000 de vorbitori, iar un aspect extrem de interesant al acestei limbi este sistemul său gramatical, care obligă vorbitorul să indice dacă o informație a fost confirmată direct sau doar auzită, o caracteristică rar întâlnită în alte limbi. Însă, în ciuda acestor particularități, Khanty se află pe cale de dispariție, fiind vorbită în principal de vârstnici, iar tinerii din comunitate aleg să o abandoneze în favoarea limbilor dominante.
Ongota, o limbă vorbită în sud-vestul Etiopiei, numără în prezent doar 10 vorbitori, toți în vârstă. Înlocuită treptat de limba tsamai, Ongota se află în pericol sever de dispariție din cauza schimbărilor sociale și culturale, în special legate de căsătoriile mixte și de percepția socială asupra stilului de viață al vorbitorilor. Membrii tribului Ts’amakko consideră limba Ongota mai puțin prestigioasă și preferă limba ce le conferă un statut social superior.
La mii de kilometri distanță, în Cambodgia, limba chung, denumită și sa’och, a rămas vorbită fluent de doar 10 persoane, într-un sat mic. Cultura acestei comunități a fost devastată de regimul Khmerilor Roșii în anii ’70, când membrii săi au fost deportați în lagăre de muncă, iar limbile și religiile lor interzise. Supraviețuirea limbii era deja fragilă, dar acest fapt a accelerat declinul, limba devenind aproape necunoscută în interiorul grupului de acum.
Un alt exemplu sunt vorbitorii de njerep din satul Somié, în apropierea graniței dintre Nigeria și Camerun. La sfârșitul anilor ’90, această limbă mai era fluent vorbită doar de o singură persoană, Wajiri Bi, care a murit în 1998. În prezent, njerep este utilizată sporadic, mai ales în cântece și glume, fiind o amintire vie a unui patrimoniu lingvistic aproape pierdut pentru totdeauna.
Limbi cu un singur martor fonic: un adevărat patrimoniu în pericol
Un aspect trist și adesea necunoscut este existența limbilor cu un singur vorbitor rămas în viață. UNESCO estimează că sunt în acest moment 18 limbi în această situație limită, precum Apiaká și Diahói din Brazilia, Chaná din Argentina, sau Yahgan din Chile. În multe cazuri, aceste limbi sunt atât de fragmentate sau abandonate încât nu se mai păstrează decât mici înregistrări, sau chiar nimic în afara unor amintiri păstrate de câțiva vulturi.
Pierderile acestor limbi înseamnă mai mult decât o simplă dispariție a unui mod de a vorbi. Înseamnă eliminarea unor perspective unice asupra lumii, a unor moduri de gândire și de interpretare a realității care nu se vor mai putea reconstitui vreodată. Fiecare limbă poartă cu sine ecoul unei istorii, a unei identități, a unui mod particular de a percepe universul.
În lumina acestor cifre și povești, devine esențial să reflectăm asupra modului în care putem contribui la conservarea și promovarea diversității lingvistice. Cu fiecare limbă pierdută, pierdem și o fereastră unică către o cultură și o viziune diferită asupra lumii. Într-o lume tot mai omogenizată, restul de limbi în viață reprezintă o comoară care trebuie păstrată pentru a nu dispărea, pentru totdeauna, povești și perspective irrecuperabile.
