Romaero pierde procesul prin care cere anularea vânzării terenurilor din Băneasa destinate dezvoltării unui centru de suport pentru Airbus și Boeing
Compania de construcții și inginerie Romaero, aflată în insolvență din 2021, a fost recent învinsă în instanță într-un dosar care viza recuperarea terenurilor din Băneasa, unde statul intenționa să dezvolte un centru de suport pentru Airbus și Boeing. Decizia Tribunalului a fost una definitivă, respingând solicitările companiei, iar decizia a reaprins discuțiile despre riscul politic și legal asociat proiectelor de amploare derulate pe terenuri strategice din Capitală, precum și despre implicarea statului în astfel de tranzacții.
Context și implicații ale procesului
În septembrie 2022, Consiliul de Administrație al Romaero și Adunarea Generală a Acționarilor au aprobat ipotecarea unor terenuri și clădiri din Băneasa pentru a garanta plata unor datorii către Hidroelectrica, deținută majoritar de stat prin Ministerul Energiei. Aceasta a fost considerată o măsură necesară pentru eșalonarea plăților restante la energie electrică, însă ulterior aceste active au fost scoase la licitație și adjudecate în decembrie 2023 de compania One Băneasa Airpark SRL, controlată de dezvoltatorul imobiliar One United Properties, într-o tranzacție considerată de Romaero ilegală și nelegală.
Compania a contestat această decizie, solicitând anularea actului de adjudecare și “repunerea părților în situația anterioară”. Terenurile vizate, în suprafață totală de aproximativ 1,5 hectare, alături de platforma de parcare și hangare, fuseseră evaluate pentru circa 20 milioane de lei, la care se adaugă TVA. În cererea de chemare în judecată depusă în martie 2024, Romaero argumenta că aceste active nu puteau face obiectul executării silite, întrucât existau în Planul de restructurare aprobat de Guvern, care le prevedea pentru reabilitare și modernizare, având o destinație strategică.
Decizia instanței și urmările sale
Tribunalul a respins însă cererile companiei ca fiind neîntemeiate, motivând decizia prin lipsa de probe concrete și prin faptul că actul de adjudecare nu putea fi considerat ilegal din punct de vedere legal. Decizia nu a fost încă motivată oficial, iar Romaero are posibilitatea de a ataca hotărârea cu apel, însă într-un moment în care compania traversează o perioadă dificilă din cauza insolvenței și pierderilor financiare importante, această plafonare a posibilelor recursuri adâncește incertitudinea privitoare la viitorul terenurilor din Băneasa.
Implicații pentru proiectele strategice și pentru mediul de afaceri
Pentru stat și pentru aviație, această situație scoate în evidență vulnerabilitățile administrative și legale care pot apărea într-un astfel de context. Dezvoltarea unui centru pentru Airbus și Boeing era considerată o proiect major, menită să impulsioneze infrastructura de suport pentru companiile aeronautice majore și să creeze locuri de muncă. Cu toate acestea, riscurile legale și disputele legate de terenurile strategice pot inhiba inițiative de acest calibru, mai ales în condițiile în care companiile de stat și cele private trebuie să navigheze împreună pe un teren juridic complicat.
De asemenea, acest incident subliniază și provocările unei companii ca Romaero, aflată în insolvență, într-un mediu în care evenimentele juridice și deciziile administrative pot influența drastic valoarea și destinația activelor. În ceea ce privește riscurile pentru investitori, situația accentuează importanța clarificărilor legale și a transparenței în gestionarea teritoriilor și a proiectelor cu impact național.
Pe termen scurt, terenurile din Băneasa rămân în proprietate privată, controlată de o firmă înființată în principal de dezvoltatorul One United Properties. În timp ce procedurile legale continuă, perspectivele privind viitorul acestor terenuri și proiectele anunțate rămân în ceață, până la o eventuală decizie definitívă în instanță sau la o reglementare care să clarifice statutul acestor active.
În fața acestor evoluții, autoritățile și actorii de pe piață urmăresc cu atenție mișcările legale și politice, având în vedere impactul potențial asupra planurilor de dezvoltare pentru infrastructura aeroportuară și pentru industria aerospațială. În condițiile în care interesele publice și cele ale investitorilor se intersectează pe terenuri strategice, acest caz devine un exemplu al complexităților cu care se confruntă România în gestionarea proiectelor de investiție majore într-un mediu juridic încă în formare.
