România face încă pași grei în drumul spre integrarea pe deplin a inteligenței artificiale în administrația publică, în ciuda existenței unor inițiative ambițioase și a strategiei naționale de digitalizare. În timp ce alte state europene avansează rapid spre implementări concrete, sistemul românesc rămâne blocat adesea în eterul planificării și al proiectelor lipsite de finalizare, unde digitalizarea, esențială pentru viața cetățenilor, încă nu a atins potențialul maxim.
Topul global al adopției AI în administrație: lideri și diferențe regionale
Conform unui raport recent, utilizarea inteligenței artificiale în sectorul public accelerează în mod semnificativ în întreaga lume. La nivel mondial, Singapore, Arabia Saudită și India ocupă poziții fruntașe, fiind describe ca exemple de succes în integrarea AI-ului în fluxurile lor administrative. Aceste state beneficiează de sprijin politic solid, resurse suficiente și o cultură de inovare vizibilă în proiectele cotidiene. În aceste țări, AI nu mai este doar o tehnologie de viitor, ci un instrument de zi cu zi pentru funcționari, eficiente și reglementare, reflectate și în modul în care se adaptează procesele administrative pentru a răspunde nevoilor cetățenilor.
În schimb, Europa, cu toate eforturile și investițiile sale, încă pășește cu prudență. Franța, de exemplu, se remarcă printr-o adoptare mai lentă, în ciuda discursurilor publice și fondurilor alocate. Germania și Marea Britanie, de asemenea, înregistrează progrese, dar întâmpină dificultăți legate de diferențele între administrațiile locale și centrale, precum și de lipsa de ghidaj clar și de acces la instrumentele necesare pentru funcționari.
Riscul “shadow AI” și necesitatea reglementării
Raportul atrage atenția asupra fenomenului de “shadow AI” – utilizarea neoficială a instrumentelor AI de către funcționari, în absența unui cadru clar și a regulamentelor interne. Această practică emergentă, dacă nu este gestionată corespunzător, poate duce la riscuri majore pentru confidențialitatea datelor și pentru deciziile luate în mod transparent. Lipsa de politici robuste, de training specializat și de audituri face ca tehnologia să fie adesea folosită în zone gri, unde controalele lipsesc și deciziile pot fi departe de a fi verificabile.
Aceasta subliniază diferența fundamentală dintre statele care implementează AI în mod responsabil și cele care doar introduc tehnologii în soluții de moment. În timp ce alte țări dețin politici de guvernanță, reguli clare și proceduri pentru a verifica și corecta greșelile, România trebuie să facă eforturi majore pentru a trece de la digitalizare la utilizarea practică, operatională, a AI-ului în instituții.
Situația din România: digitalizare înainte de AI
Deși România nu figurează în cele mai recente studii internaționale privind adopția AI, problemele sale sunt bine cunoscute la nivel național. Rapoartele europene plasează țara pe ultimul loc în ceea ce privește competențele digitale de bază, doar 27,7% dintre români fiind considerați competenți digital minimali. Acest deficit afectează direct și modul în care administația se poate adapta noilor tehnologii. Fără o infrastructură solidă și o forță de muncă pregătită, eforturile de a implementa AI rămân în mare parte la nivel de documente și planuri, fără o aplicare concretă în activitatea cotidiană.
Dincolo de aceste provocări, există și progrese notabile. Implementarea Cloud-ului Guvernamental, parte din planurile de digitalizare finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, ar trebui să faciliteze trecerea spre sisteme mai unificate și controlate. În același timp, strategia națională de AI exprimată în proiecte monitorizate internațional arată intenția autorităților de a alinia România la standardele europene, însă realitatea de pe teren rămâne diferită. Discrepanța între documente și practica zilnică, între proiecte și rezultate concrete, continuă să fragilizeze evoluția.
Pe termen mediu, diferența dintre țările care reușesc să integreze AI în infrastructura de zi cu zi și cele care se limitează la tehnologii pilot va fi dată de capacitatea de a asigura accesul la reglementări clare, training, protecție a datelor și integrare în fluxurile operaționale. O dată ce aceste elemente sunt armonizate, automat, responsabilitatea pentru asumarea rezultatului devine mai clară, iar impactul asupra cetățenilor – mai vizibil.
Pe fondul acestor evoluții, slăbiciunile actuale ale României în domeniul digitalizării și al pregătirii pentru AI reprezintă blocaje care trebuie depășite în următorii ani. Pentru a nu pierde trenul digital mondial, autoritățile trebuie să combine eforturile de modernizare infrastructurală cu politici înțelepte, reglementări clare și programe de training pentru funcționari, astfel încât impactul real al AI în administrație să fie atât sigur, cât și benefic pentru toți cetățenii.
