România, pe locul 36 în ierarhia globală a celor mai îndatorate state din lume, continuă să-și mențină o poziție relativ moderată în clasamentul datoriei naționale, raportată la PIB. Conform datelor recente, nivelul total al datoriei României se ridică la 102% din PIB, un procent considerabil, însă semnificativ mai mic comparativ cu cele mai afectate țări din lume. Cu o datorie a populației de doar 11% din PIB, și o datorie a companiilor de 29%, cea mai mare povară rămâne datoria guvernamentală, care atinge 61%. Aceste cifre evidențiază o situație diferită față de țările din topul global, unde nivelurile datoriei sunt adesea mult mai ridicate.
Nivelul datoriei globale: o preocupare continuă pentru economiile mari
Situația globală a datoriei rămâne critică în 2025, cu numeroase economii avansate aflate sub presiune. Cele mai recente analize indică faptul că mai multe țări depășesc semnificativ pragul de 300% din PIB în ceea ce privește datoria totală, care cuprinde datoria populației, a companiilor și a guvernului. Cei mai expuși la riscuri sunt Hong Kong și Japonia, unde proporțiile sunt respectiv 380% și 372% din PIB. În cazul Hong Kong-ului, datoria companiilor constituie cea mai mare pondere, ajungând la 227% din PIB, urmată de datoria guvernamentală și cea a gospodăriilor, de 67% și 86%, respectiv. La Tokyo, datoria guvernamentală se apropie de 199%, fiind cea mai mare componentă a situației financiare.
Măsurile adoptate în timpul pandemiei și cheltuielile pentru apărare au alimentat această tendință, în timp ce creșterea ratelor dobânzilor începe să pună presiune atât asupra gospodăriilor, cât și asupra companiilor. În plus, perturbările din transportul maritim și instabilitatea geopolitică au amplificat riscurile pentru piețele financiare, accentuând problema sustenabilității datoriei în contextul economic global.
Europa și România: diferențe de maturitate și fragilitate fiscală
Printre cele mai îndatorate economii europene se află Franța, care ocupă poziția a patra mondial, cu o datorie totală de 326% din PIB. În acest caz, componenta cea mai deficitară este datoria companiilor, cu 156%, urmată de datoria guvernamentală de 110%. Italia și Marea Britanie completează topul continentului, cu niveluri de 236% și, respectiv, 214% din PIB, ilustrând vulnerabilitățile fiscale ale acestor mari economii.
România, în schimb, se află pe poziția 36 în clasamentul mondial, fiind relativ mai bine poziționată. Datoria totală se cifrează la 102% din PIB, fiind una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană și din regiunea est-europeană. Structura datoriei românești indică un echilibru, cu doar 11% reprezentând datoria populației, în timp ce datoria companiilor și cea guvernamentală constituie 29%, respectiv 61% din PIB.
Aceste cifre ilustrează o situație stabilă comparativ cu țările din topul global, unde nivelurile de îndatorare sunt adesea echivalent sau chiar mai mari decât resursele proprii ale statelor. România pare să poată face față mai bine împrumuturilor acumulate, deși măsurile de stimulare economică și cheltuielile pentru investiții continuă să reprezinte provocări pentru menținerea unei fiscalități echilibrate.
Perspective pentru următorii ani
Analistii avertizează că evoluția datoriei globale și europene va continua să fie un punct de interes major, mai ales în condițiile în care inflația, creșterea ratelor dobânzilor și instabilitatea geopolitică persistă. În acest context, țările precum România ar trebui să fie proactive în gestionarea datoriei publice, pentru a evita riscul de a ajunge într-o zonă periculoasă a datoriilor insostenabile. În același timp, dezvoltarea economică într-un cadru fiscal sănătos rămâne o prioritate pentru a asigura stabilitatea și creșterea pe termen lung.
Deși poziția României în clasamentul mondial al datoriei pare confortabilă în raport cu alte state, presiunile financiare și provocările geopolitice pot testa în viitor reziliența economică a țării. În timp ce marile economii continuă să împrumute masiv pentru a susține creșterea și aparatul de stat, România pare să își mențină un echilibru, dar trebuie să fie vigilantă pentru a nu intra și ea pe un traseu inflationist sau de riscuri fiscale excesive.
