Conform Descopera: Dezastru ecologic de proporții a lovit o rezervație ornitologică din California, unde zeci de ani a fost un paradis pentru păsările acvatice. Problema majoră a apărut din cauza drenajului agricol care a transportat în mod neprevăzut seleniu, un element prezent în mod natural în sol, contaminând astfel ecosistemul. Investigațiile din anii 1980 au dezvăluit consecințe devastatoare: peste 60% dintre embrionii și puii de păsări examinați prezentau malformații sau mureau, un semnal de alarmă grav pentru fauna sălbatică.
Contaminarea cu seleniu, o consecință neașteptată
Rezervorul Kesterson, finalizat în 1971 ca parte a unui amplu sistem de drenaj, a început să primească apă salină din zonele agricole irigate. Deoarece construcția Canalului de Drenaj San Luis a fost suspendată, porțiunea existentă a sistemului a direcționat apa de drenaj subteran direct către rezervație, începând cu anul 1978. Până în 1981, întreaga apă care ajungea în Kesterson provenea din drenajul agricol. Problema a fost exacerbată de condițiile specifice ale solului din regiune, care conținea cantități mari de seleniu. Apa de irigații a mobilizat acești compuși, transportându-i prin sistemul de drenaj.
Efecte devastatoare asupra reproducției păsărilor
În lacurile rezervorului, procesele de evaporare și cele biologice au dus la o concentrare alarmantă a seleniului. Acest element a intrat apoi în lanțul trofic, fiind ingerat de organismele acvatice. Păsările, prin hrănire, au acumulat seleniu în țesuturile lor, ceea ce a avut un impact direct asupra capacității lor de reproducere. Studiul realizat de Institutul de Studii Geologice al Statelor Unite ale Americii, denumit „Efectul Kesterson”, a relevat că în 1983, 64% dintre embrionii și puii de păsări acvatice examinați prezentau deformări sau nu supraviețuiau. Acest procent nu se referea la toate păsările din rezervație, ci la rata de mortalitate și deformare în stadiile incipiente de viață.
Măsuri de remediere și monitorizare pe termen lung
Confruntat cu amploarea dezastrului ecologic, au fost demarate acțiuni concrete pentru controlul și curățarea zonei. Un ordin din 1985 a stabilit o serie de măsuri, iar trei ani mai târziu, părți ale rezervorului au fost umplute cu pământ, transformând habitatele acvatice în zone terestre. Monitorizarea intensivă a situației a continuat din 1989 până în 2014, relevând o problemă complexă ce a necesitat mai mult de două decenii pentru a fi rezolvată. Ultimele analize din 2013 și 2014 au indicat concentrații relativ stabile de seleniu și un risc redus pentru fauna sălbatică, conform unui studiu publicat în 2020.
Sursa: Descopera
