Muzica românească, din ce în ce mai asemănătoare la nivel textual cu manelele și muzica de biserică, potrivit unui studiu inedit
Recent, un cercetător din București, în colaborare cu un coleg din Sibiu, a realizat o analiză computerizată a versurilor din peste 14.000 de piese românești, desprinzând câteva concluzii surprinzătoare despre natura și diferențele stilistice ale genurilor muzicale autohtone. Studiul, primul de acest gen din România, scoate în evidență modul în care limbajul folosit în versuri reflectă profund identitatea culturală a diferitelor stiluri muzicale.
Cum diferă limbajul în muzica românească: de la religios la modern
Autorii cercetării au folosit tehnici avansate de procesare a limbajului natural pentru a identifica trăsăturile stilistice, prosodice, sintactice și de sentiment din versuri. Rezultatele relevă că, în ceea ce privește vocabularul și structura frazelor, rock-ul românesc seamănă din ce în ce mai mult cu muzica de manele decât cu hip-hopul. În mod surprinzător, algoritmul a evidențiat asemănări semnificative între aceste două stiluri, în ceea ce privește tematica și încărcătura emoțională a textelor.
Studiul scoate în evidență, totodată, că versurile genurilor tradiționale și religioase au o natură foarte distinctivă. Acestea sunt caracterizate de pattern-uri lingvistice și stilistice proprii, ușor de identificat chiar și pentru un algoritm, datorită utilizării frecvente a expresiilor simbolice și discursului religios sau folcloric. În schimb, genurile moderne, influențate de globalizare și hibridizare stilistică, prezintă texte variate, mai dificil de încadrat doar pe baza limbajului, ceea ce complică procesul de clasificare automată.
De ce versurile rockului se aseamănă cu cele din manele
Una dintre cele mai intrigante constatări ale cercetării este aceea că, din punct de vedere textual, versurile din muzica rock românească sunt mai apropiate de cele din manele decât de cele din hip-hop. Algoritmul detectează similarități majore în vocabular, structura frazelor și încărcătura emoțională. Acest lucru este în contrast cu așteptările generale, fiind o dovadă în plus a faptului că, la nivel lingvistic, cele două stiluri par mai apropiate decât se credea inițial.
În ceea ce privește hip-hop-ul, acesta se distinge clar prin vocabular complex și construcții narative elaborate. Textele sale abordează teme sociale, autobiografice sau de protest, utilizând un limbaj mai specific și dens, dificil de confundat cu celelalte stiluri. Cercetarea sugerează astfel că, pentru inteligența artificială, rockul și manelele împărtășesc surse comune în ceea ce privește tematicile emoționale, precum dragostea, dezamăgirea sau conflictele personale, în timp ce hip-hop-ul păstrează o distanță stilistică mai evidentă.
Căi multiple de interpretare a limbajului muzical
Rezultatele studiului confirmă o idee veche, dar greu de cuantificat, anume că limbajul utilizat în versurile pieselor reflectă atât influențele culturale locale, cât și dinamica socială. În zonele rurale și în cercurile religioase, textele păstrează o stabilitate și o expresivitate care facilitează identificarea automată a genurilor. În schimb, în muzica modernă, hibridizarea stilurilor și influențele globale au generat texte mai variate, mai dificil de catalogat doar prin analiză lingvistică.
Astfel, studiul nu doar că scoate la lumină diferențele stilistice și emoționale dintre genuri, ci și arată potențialul imENS al inteligenței artificiale în interpretarea și înțelegerea muzicii, fără a fi nevoie de analizarea melodiei sau a ritmului. Această abordare deschide drumuri noi pentru cercetarea culturală și pentru modul în care digitalizarea poate ajuta la descifrarea unor aspecte mai profunde ale muzicii populare românești.
Într-un peisaj muzical în continuă schimbare, această cercetare oferă un instrument valoros pentru a înțelege mai bine stilurile, influențele și evoluțiile stilistice din spatele versurilor care ne însuflețesc playlist-urile. În perspectiva viitoare, algoritmi tot mai avansați vor putea nu doar să classifyze, ci și să descifreze complexitatea emoțională și socio-culturală a muzicii românești, reflectând astfel mai fidel diversitatea și bogăția acestei arte.
