Durerea cronică de spate nu mai înseamnă doar disconfort la nivelul coloanei vertebrale. Potrivit unui studiu recent, această afecțiune modifică modul în care creierul procesează nu doar semnalele fizice, ci și percepția senzorială și emoțională a mediului înconjurător. O descoperire care deschide noi perspective asupra tratamentelor și înțelegerii durerii cronice, fiind rodul unui efort susținut al cercetătorilor de la University of Colorado Anschutz.
Durerea de spate și sensibilitatea crescută la stimuli obișnuiți
Studiul, publicat în prestigioasa revistă Annals of Neurology, relevă o revelație zguduitoare: persoanele care se confruntă cu dureri cronice de spate pot percepe sunetele cotidiene ca fiind mult mai intense sau neplăcute decât o fac în mod obișnuit. Un exemplu elocvent, citat de cercetători, este percepția sunetelor de zi cu zi ca fiind mult mai dureroase sau distresante, deși acestea sunt în mod normal tolerabile pentru majoritatea oamenilor.
Descoperirile s-au bazat pe analiza activității cerebrale a 142 de adulți cu dureri cronice, comparativ cu 51 de persoane fără astfel de afecțiuni. Participanții au fost supuși unor scanări RMN în timp ce ascultau anumite sunete și își exprimau nivelul de neplăcere resimțit. Rezultatele au indicat o diferență clară în răspunsurile cerebrale ale celor cu dureri cronice, mai ales în zone ale creierului implicate în procesarea sunetului și a stării emoționale, precum cortexul auditiv și insula.
Schimbări cerebrale dincolo de zona durerii
Diferențele nu apărut înregistre mai ales în centrul primar de procesare a sunetului – ceea ce sugerază că anumite zone ale creierului sunt mai sensibile sau mai active decât în mod normal. La persoanele cu dureri cronice, aceste zone arată o activitate crescută, iar regiuni asociate cu conștientizarea emoțională, precum insula, sunt hiperactive. În același timp, cortexul prefrontal medial, responsabil pentru reglarea emoțiilor și controlul răspunsurilor nespecifice, a prezentat o activitate scăzută.
Această disfuncție complexă indică faptul că durerea cronică nu se limitează la nivelul coloanei vertebrale. Din contră, ea pare să activeze un întreg ansamblu de răspunsuri cerebrale ce amplifică sensibilitatea la stimuli, transformând percepția obișnuită în ceva aproape sufocant. În acest context, presiunea asupra studiului devine și mai accentuată, întrucât cercetătorii pun acum accentul pe posibilitatea de a interveni în aceste circuit cerebral pentru a ameliora simptomele.
Terapia de reprocesare și promisiunile tratamentului
Între încercările de a modifica aceste răspunsuri cerebrale, cercetătorii au testat o tehnică denumită Terapia de Reprocesare a Durerii (PRT). Aceasta are ca scop învățarea pacienților să înțeleagă și să accepte durerea nu ca pe o problemă strict structurală sau mecanică, ci ca pe o reacție de amplificare a activității cerebrale. Comparativ cu abordările clasice sau chiar placebo, această metodă s-a dovedit a fi cea mai eficientă în reducerea răspunsurilor exagerate la stimuli auditivi și în restabilirea echilibrului în zonele cerebrale afectate.
„Acest lucru demonstrează că răspunsul senzorial exagerat al creierului se poate îmbunătăți prin tratament psihologic, deci, în loc să fie ceva cu care pacienții sunt blocați, această sensibilitate este tratabilă”, afirmă autorul principal al studiului, profesorul Yoni Ashar.
Încă din cele mai vechi timpuri, durerea cronică a fost privită ca o problemă strict fizică, însă aceste rezultate schimbă paradigma. În plus, cercetătorii nu exclud încă posibilitatea ca această sensibilitate crescută să fie atât o cauză, cât și un efect al durerii, ci intenționează să exploreze dacă această amplificare senzorială poate influența și alte simțuri, precum lumina sau mirosul, sau dacă apare în alte tipuri de durere cronică. În fața acestor descoperiri, speranțele sunt mari că în viitor, modul în care abordăm durerile cronice va suferi o transformare fundamentală, cu tratamente mai eficiente și adaptate nevoilor fiecărui pacient.
