O structură misterioasă, datată aproximativ 2.600 de ani, a fost descoperită sub ruinele unui oraș antic din Egipt, în urma unor investigații efectuate cu tehnologie de scanare avansată. Descoperirea a fost realizată de o echipă de arheologi condusă de Mohamed Abouarab, de la Universitatea Kafrelsheikh, în timpul testelor cu echipamente de radar de ultime generație în nord-vestul Deltei Nilului. Concluziile preliminare indică existența unui edificiu cu o posibilă funcție religioasă, situat sub situl cunoscut astăzi drept Tell el-Fara’in, sau Dealul Faraonilor.
Tehnologia de scanare a relevat o structură de origine necunoscută
După analiza imaginilor satelitare obținute de radar Sentinel-1, în 2018, echipa a detectat numeroae anomalii pe suprafața sitului. Aceste semne au atras atenția cercetătorilor, care au ales să utilizeze tomografia de rezistivitate electrică pentru a explora mai detaliat zonele cu potențiale structuri îngropate. În cadrul unei zone de interes denumită Kom C, s-au plasat 24 de electrozi pe o lungime de 69 de metri, pentru a măsura răspunsul solului la curenții electrici trimiși în pământ.
Rezultatele au condus la identificarea unei structuri din cărămizi de lut, ce se întinde pe o suprafață de aproximativ 25 la 20 de metri și se află la adâncimi cuprinse între trei și șase metri. Aceasta se găsește sub un strat de ceramică spartă și moloz, de proveniență romană și ptolemeică, ceea ce sugerează că situl a cunoscut multiple faze de utilizare și construcție.
Ulterior, săpăturile arheologice au confirmat prezența unei construcții în cea mai mare parte îngropate, datând din perioada dinastiei a 26-a, ultima conducere nativ egipteană înainte de cucerirea persană din 525 î.Hr. Zidurile din cărămidă de lut, împreună cu artefacte precum amulete și figurine, susțin această ipoteză.
O posibilă funcție religioasă a edificiului
Prezența unor obiecte de cult și a unor artefacte asociate religiei egiptene a ridicat întrebări despre scopul construcției. Amuletele reprezentau zeități precum Isis, Horus, Taweret și Wadjet, iar un altar și o figură hibridă, combinând elemente de babuin, șoim și un zeu pitic, sugerează un caracter religios sau ceremonial.
Specialiștii consideră că situl putea funcționa fie ca un templu, fie ca o reședință preoțească, posibil având și o componentă mortuară. Cu toate acestea, determinarea precisă a funcției sale rămâne o provocare, dat fiind stadiul curent al cercetărilor și complexitatea sitului.
Această descoperire reprezintă un succes pentru tehnologiile moderne de investigare a siturilor arheologice, care permit analizarea stratificării și identificarea obiectivelor fără a fi necesare excavări extinse. Abouarab și echipa sa intenționează să extindă aceste metode și pentru zone mai adânci, pentru a descoperi eventuale structuri și artefacte încă ascunse sub mormanele de moloz și argilă, inclusiv potențialul templu ascuns sub un strat de materiale perimate de-a lungul secolelor.
La momentul actual, cercetările sunt în curs de desfășurare, iar arheologii intenționează să continue să exploreze zona în sezonul următor pentru a obține o înțelegere mai clară a întregului sit. Descoperirile au fost publicate recent în jurnalul „Acta Geophysica”.
