Situație critică la Societatea de Transport București (STB S.A.), unde problemele financiare se adâncesc cu fiecare zi care trece. Cu datorii cumulative de aproape 30 de milioane de euro, compania publică de transport se află în plină criză, afectată atât de creșterea explozivă a costurilor, cât și de lipsa resurselor pentru a-și onora obligațiile. În același timp, planurile de restructurare și reducere a personalului, anunțate de conducere, ridică semne de întrebare asupra viabilității acestei întreprinderi care asigură zilnic mobilitatea în Capitală.
Concedieri de amploare și majorarea tarifelor, soluții extrem de discutabile
Recent, directorul general al STB, Andrei Dinculescu-Bighea, a fost prezent în fața membrilor Comisiei de Transport a Primăriei Municipiului București, solicitând sprijin pentru implementarea unei serie de măsuri dure. În special, a cerut mandatul Consiliului General pentru a aproba concedierea colectivă a peste 700 de angajați, parte a planului de eficientizare prezentat la sfârșitul lunii februarie. În același timp, compania vizează și majorarea tarifelor biletelor de la trei la cinci lei, o decizie pe care o justifică prin nevoia de a reduce cheltuielile și de a face față costurilor tot mai mari.
„Am trimis încă din luna februarie către Consiliul General o dorință de a include pe ordinea de zi a uneia dintre următoarele ședințe mandatarea membrilor Adunării Generale a Acționarilor pentru stabilirea salariilor compensatorii,” a spus Dinculescu-Bighea. El a explicat că această măsură este necesară din cauza numărului extrem de mare de angajați și a salariilor foarte mari, despre care susține că afectează bugetul societății. În ciuda acestor inițiative, procesul stagnează, iar lipsa de aviz favorabil poate bloca toate planurile de restructurare.
Reluarea restructurării, o dintre illusioniile managementului
Conducerea societății susține că a făcut deja primele mutări pentru reducerea costurilor, diminuând numărul de funcții de conducere cu 30% și pe cel al directorilor cu jumătate. Însă, analizele independente arată că aceste măsuri sunt doar o soluție de fațadă. Potrivit surselor, șefii desființați nu părăsesc complet societatea, ci sunt transferați în alte posturi, de data aceasta pe poziții mai mici sau cu responsabilități diferite, pentru a evita plecări masive și a menține un anumit control asupra bugetului.
Experții atrag însă atenția că această „restructurare” seamănă mai mult cu o manevră administrativă menită să reducă aparențele decât un efort real de eficientizare. Economia adusă de aceste relocări este minimă, în jur de 78.000 de euro lunar – o sumă neînsemnată raportată la bugetul anual de peste 230 de milioane de euro pentru salarii și cheltuieli administrative.
Criza datoriilor și imposibilitatea de a acoperi cheltuielile curente
Situația financiară a companiei devine tot mai gravă, după cum recunoaște și Dinculescu-Bighea. La momentul actual, STB are restante de circa 140 de milioane de lei către furnizori, plus o datorie de peste un miliard de lei la Agenția Națională de Administrare Fiscală, sumă care crește continuu din cauza penalităților și a dobânzilor. Creșterea prețurilor la carburanți a amplificat și mai mult dificultățile, ajungând ca și costurile cu combustibilul să fie cu aproape 50% mai mari decât în anii precedenți.
Pe de altă parte, decizia de a achiziționa tramvaie din Rusia, deși considerată problematică de autorități și chiar de conducerea societății anterior, a fost menținută. Conform deciziei CNC, STB trebuie să finalizeze cumpărarea a peste 70 de tramvaie de la Electroputere VFU Pașcani, în condițiile în care prețul total depășește 70 de milioane de euro, inclusiv penalitățile pentru întârziere, o sumă uriașă pentru o companie deja sufocată de datorii.
Perspectiva viitorului
Cu planurile de reducere a personalului blocate de lipsa fondurilor și cu o situație de lichiditate din ce în ce mai precară, perspectivele pentru STB devin alarmante. Autoritățile locale sunt conștiente de situație, dar soluțiile concrete întârzie să apară, iar compania pare să cadă pradă unui cerc vicios: datorii în creștere, costuri ridicate și o restructurare incompletă sau aparentă, menită doar să acopere temporar simptomele problemei. În condițiile în care criza se adâncește, rămâne de văzut dacă deciziile guvernamentale și ale administrației locale vor putea salva societatea de transport din colapsul financiar, sau dacă aceasta va deveni pentru totdeauna o piesă a unui asalt administrativ și economic dificil de gestionat.
