Criza medicamentelor de pe piața românească pune în pericol sănătatea pacienților internați, iar situația de la Spitalul Județean de Urgență din Reșița nu face excepție. În contextul în care aprovizionarea cu tratamente esențiale devine tot mai dificilă, mulți pacienți se confruntă cu o realitate dură: trebuie să-și achiziționeze pe cont propriu medicamentele prescrise de medici, chiar dacă se află în condiții de spitalizare. Această situație reflectă o criză profundă în sistemul sanitar românesc, afectat de lipsa unor medicamente vitale din cauza unor probleme de aprovizionare și de o gestionare ineficientă a resurselor.
Lipsa medicamentelor și impactul asupra tratamentelor
Situația critică din Reșița este doar un exemplu al unui fenomen mai amplu care afectează multe unități medicale din țară. Pacienții internați în spitale trebuie adesea să plătească din propriul buzunar pentru medicamente, uneori pentru tratamente necesare pentru afecțiuni cronice sau pentru condiții acute. În multe cazuri, inabilitatea de a asigura medicamentele prescrise agravează starea de sănătate a pacienților, prelungind timpul de recuperare și chiar punând în pericol viețile celor vulnerabili.
Ionela Popa, o pacientă internată pentru diabet, explică: „Am fost nevoită să cumpăr insulina pentru că nu a fost disponibilă în spital, chiar dacă era prescrisă de medicul meu. E frustrant să realizezi că sănătatea ta depinde acum și de disponibilitatea farmaciilor din oraș.” Astfel de situații devin tot mai frecvente, ceea ce ridică întrebări serioase despre gestionarea resurselor în sistemul public de sănătate.
Efectele pe termen lung ale crizei de medicamente
Criza de medicamente nu este doar o problemă administrativă, ci are consecințe directe asupra sănătății publice. Lipsa tratamentelor esențiale poate duce la agravarea unor afecțiuni și la creșterea numărului de complicații medicale, ceea ce va crește și presiunea asupra spitalelor, dar și asupra bugetelor naționale destinate sistemului de sănătate. Experții în domeniu avertizează de mult timp că gestionarea resurselor și stabilirea unui plan de continuitate pentru aprovizionare sunt urgente.
Anchetele și discuțiile din mediul politic și din sectorul medical indică dificultăți în aprovizionarea cu medicamente din cauza unor probleme logistice, a creșterii prețurilor la nivel internațional și a deficitului de materiale farmaceutice. În plus, dezavuațiile legate de managementul distribuirii potențează problemele legate de accesul egal la tratament pentru toate categoriile de pacienți.
Ce urmează pentru sistemul sanitar românesc?
Autoritățile au început să caute soluții, printre care se numără diversificarea surselor de aprovizionare, crearea unor rezerve strategice și identificarea de alternative terapeutice pentru situațiile critice. Însă, atâta timp cât criza de medicamente persistă, impactul va continua să se resimtă în fiecare spital din țară, afectând grav relația pacientilor cu sistemul de sănătate.
Perspectivele pentru viitor rămân incert, invocând nevoia unei reforme sustenabile care să adreseze atât problemele de logistică, cât și cele legate de finanțare și management. În condițiile în care lipsa medicamentelor esențiale devine o realitate cotidiană, pacientul român găsește tot mai greu soluții, fiind adesea nevoit să se bazeze pe ajutorul familie sau pe soluții alternative, uneori fără a avea garanția calității și a eficacității tratamentului.
Situația de la Reșița este un semnal de alarmă pentru întreaga societate și pentru autorități, care trebuie să acționeze rapid pentru a evita o criză sanitară mai amplă. Într-un context global complicat de perturbări în lanțurile de aprovizionare, eforturile trebuie concentrate pe stabilizarea și asigurarea unei gestionări eficiente a medicamentelor, pentru a readuce încrederea în sistemul de sănătate.
