O formațiune stâncoasă din Maroc, care seamănă cu pielea de elefant, a determinat cercetătorii să reconsidere originile habitatelor microbiene din vremuri îndepărtate. Descoperirea sugerează că multe ecosisteme microbiene, crezute a fi limitate la zonele luminoase și de mică adâncime, ar fi putut prospera și în medii de adâncime, alimentate de substanțe chimice provenite din alunecări de teren subacvatice.
Formarea neobișnuită a rocilor și semnificația ei
În 2016, geologul Rowan Martindale realiza o drumeție pe un deal din Maroc când a observat o structură de roci sedimentare acoperită de o textură ridată, asemănătoare pielii de elefant. Modelul a fost atât de distinctiv încât a atras rapid atenția. Această textură părea să păstreze înfățișarea unor covorașe microbiene fosilizate. Structurile, formate acum peste 180 de milioane de ani, ar putea indica prezența unor ecosisteme microbiene în timpul Jurassicului timpuriu.
Cercetătorii au recunoscut imediat asemănările cu texturile studiate anterior în contextul fosilelor microbiene din perioade mult mai timpurii. Totuși, aceste forme de viață microbiană păreau să fi fost dependente de un mediu de adâncime, fiind localizate în straturi de rocă aflate în zone ale oceanelor de până la 180 de metri adâncime. Asta contrazicea teoria comună conform căreia astfel de structuri se formau doar în condiții de mică adâncime și lumină.
Un nou model de interpretare a texturilor microbiene
Martindale și colegii săi au propus o interpretare diferită, legând procesul geologic de activitatea biologică. Ei sugerează că, deși alunecările de teren au avut loc sub ocean, acestea nu ar fi generat direct ridurile observe în rocă. În schimb, aceste alunecări au adus nutrienți pe fundul mării, facilitând creșterea propriilor ecosisteme microbiene. Microbii din acea vreme se hrăneau, cel mai probabil, cu substanțe chimice, nu cu lumină, proces cunoscut sub numele de chemosinteză.
Afluxul de nutrienți, eliberat prin alunecările subacvatice, ar fi putut susține comunități microbiene extrem de active, care se dezvoltau în zone fără lumină. În plus, eliberarea de sulf și alte compuși toxici putea descuraja alte organisme marine să le deranjeze. Aceste ecosisteme chemosintetice sunt, de altfel, frecvente și în oceanele de astăzi, în special în zonele ce conțin cadavre de balene sau alte depuneri organice mari.
Declarația cercetătorilor arată că această descoperire are implicații importante pentru întelegerea evoluției vieții pe Pământ. Dacă astfel de ecosisteme au fost mai răspândite decât se credea, fosilele microbiene din zone de adâncime ar putea fi identificate mai frecvent, dar uneori trecute cu vederea sau interpretate greșit ca simple formațiuni fizice.
Pentru echipa lui Martindale, problema majoră constă în limba utilizată pentru a descrie aceste structuri. Fără o terminologie clară, poate fi dificil de diferențiat între ceea ce a fost modelat de forțe fizice și ceea ce a fost creat de viața microbiană.
Se estimează că aceste descoperiri vor schimba modul în care geologii și biogeologii interpretază fosilele microbiene din straturile vechi ale scoarței terestre și marine. Faptul că mediile de adâncime erau până acum considerate indezirabile pentru astfel de activități microbiene poate explica, cel puțin parțial, de ce asemenea microformațiuni au fost subapreciate până acum. În plus, descoperirea acestei forme de viață în zone de adâncime mare deschide posibilitatea ca epocile vechi ale planetei noastre să fi fost mult mai pline de mici ecosisteme înfloritoare decât se credea anterior.
Aproape de final, trebuie spus că aceste descoperiri vor fi aprofundate în continuare, iar cercetările ulterioare vor avea ca scop identificarea fosilelor microbiene chemosintetice în alte zone ale lumii. În prezent, nu există încă date exacte despre localizarea unor astfel de structuri, însă planurile de expediții și studii științifice în zone cu geologii similare sunt deja în avans.
Cercetările privind roci cu „piele de elefant” din Maroc continuă să atragă atenția comunității științifice, care speră să descopere cât mai multe despre modul în care microbii au influențat evoluția ecosistemelor și, eventual, originea vieții pe Terra.
