O familie de origine chineză din Los Angeles a explorat recent sistemele educaționale din China, determinată de diferențele semnificative între modul în care sunt tratate și învățate copiii în cele două culturi. Experiența lor dezvăluie diferențe clare în abordarea educației preșcolare, alimentație și monitorizarea zilnică a copiilor, stârnind întrebări legate de avantajele fiecărei culturi.
Diferențe în metoda de comunicare și implicarea profesorilor
Grace Cong Sui, americancă de origine chineză, s-a mutat temporar în Qingdao împreună cu fiica sa de 3 ani, pentru a vizita familia. În timpul celor două luni, a înscris-o pe fetiță la o grădiniță locală, unde a fost impresionată de modul în care educatorii au comunicat cu ea. “Mă întreb dacă nu ar trebui să mă mut în China”, a mărturisit ea, după ce a fost uimită de detaliile și frecvența actualizărilor primite despre activitatea zilnică a copilului.
Femeia a menționat cât de diferit a fost parcursul copilului în această experiență. În Los Angeles, părinții primesc rareori raportări detaliate și devin dependenți de fotografiile și mesajele sporadice, în timp ce în China, grădinițele oferă actualizări zilnice, inclusiv imagini și informații precise despre alimentație, stare emoțională și activități. “Am avut o imagine clară asupra zilei ei la școală”, explică ea, subliniind diferența fundamentală în comunicare.
Monitorizarea alimentației și activităților zilnice ale copilului
Un element esențial în experiența mamei a fost modul în care școlile din China urmăresc strict mesele și starea de bine a copiilor. În China, fiecare detaliu legat de alimentație este notat, de la preferințe culinare, până la alegeri speciale sau excepții. “O zi, mi s-au spus că, pentru că nu i-a plăcut o mâncare, i-au dat pâine și un cookie, și ea a fost fericită”, povestește Grace Cong Sui.
Aceasta a remarcat, de asemenea, diferențele în structura spațiilor de învățare. În China, grădinițele dispun de ferme, unde copiii pot hrăni animale, și folosesc săli de sport interioare. În Los Angeles, activitățile în aer liber și spațiile generoase sunt preferate, dar timpul petrecut în fața ecranelor este mai frecvent. “Vedeam diferențele directe în modul în care sunt formate experiențele copilului”, adaugă ea.
Sistemul educațional și stilul de predare
Grădinițele din China adoptă reguli stricte privind utilizarea tehnologiei, TV-urile fiind rezervate pentru scopuri educaționale. În schimb, în SUA, copiii petrec timp mai mult privind desene animate sau alte activități de divertisment în pauze. Această diferență provoacă din partea părinților o reflecție naturală asupra impactului acestor medii asupra dezvoltării copiilor.
În timp ce în unele zone din Los Angeles, pedagogia pune accent pe creativitate și libertate de exprimare, în China accentul se pune pe disciplină și respectarea regulilor. Grace Cong Sui susține că această diferență în stilul de predare, precum și în măsura în care se folosesc sau nu tehnologiile, influențează percepția părinților asupra unui mediu educațional ideal.
Decizia finală și reflectarea asupra sistemelor
La finalul vacanței de două luni, mama a reflectat asupra diferențelor și a întrebat-o pe fiică dacă îi lipsește China sau dacă preferă stilul american. Fetița a spus că i-a plăcut mult școala din China, dar i-a și fost dor de America. “E un echilibru fragil între cele două medii”, recunoaște Grace Cong Sui.
În timpul zborului de întoarcere, ea s-a întrebat dacă ar trebui să își mute fiica în China pentru școală, însă decizia trebuie să țină cont de aprofundarea experienței și de valorile familiei. În prezent, ea a declarat că are în plan să compare sistemele și să asculte acasă preferințele copilului, dat fiind că vor urma alte vacanțe și posibilitatea unei reevaluări a alegerilor educaționale. Valea de decizie rămâne deschisă, iar planurile pentru următorul an includ explorarea unei posibile mutări temporare.
