Conform Descopera: Maimuțele macac fac aceleași asocieri spontane între forme și sunete ca oamenii, o descoperire care sugerează o bază senzorială străveche pentru limbaj. Experimentele desfășurate în Singapore arată că aceste primate aleg în mod consecvent o formă rotundă atunci când aud cuvântul „Bouba” și o formă ascuțită la auzul cuvântului „Kiki”, un fenomen similar cu cel observat la oameni de peste un secol.
Efectul Bouba-Kiki, observat la primate
Experimentul psihologic binecunoscut, cunoscut sub numele de efectul Bouba-Kiki, a demonstrat în mod constant că oamenii asociază forma rotunjită cu sunetul „Bouba” și forma colțuroasă cu sunetul „Kiki”, indiferent de limba maternă sau cultura lor. Acum, cercetări noi indică faptul că această capacitate nu este exclusiv umană. Nouă maimuțe macac, inclusiv specia cu coadă lungă (Macaca fascicularis) și macacul porc sudic (Macaca nemestrina), au participat la studiu.
În prima fază a cercetării, animalele au fost antrenate să asocieze o recompensă alimentară cu un capac desenat pe un pahar, fără nicio stimulare auditivă. Ulterior, maimuțelor li s-au prezentat două pahare, fiecare având un capac cu o formă distinctă: una rotunjită și una ascuțită. În fundal, se reda în mod repetat fie înregistrarea sunetului „Bouba”, fie a sunetului „Kiki”.
Fără a fi instruite anterior despre care alegere ar fi cea corectă, maimuțele au demonstrat o preferință clară. Au selectat capacul rotund atunci când au auzit „Bouba” și, în mod similar, au optat pentru capacul ascuțit la auzul cuvântului „Kiki”. Analiza statistică a datelor a relevat că probabilitatea de a alege forma rotundă în timpul probelor „Bouba” a fost de aproape șase ori mai mare comparativ cu probele „Kiki”, un rezultat mult peste nivelul întâmplător.
Implicații pentru evoluția limbajului
Această descoperire, prezentată sub formă de preprint pe platforma bioRxiv și încă în curs de evaluare, aduce primele dovezi că la baza construcției limbajului uman s-ar putea afla asocieri senzoriale mult mai vechi. Autorii studiului propun că aceste corespondențe între sunete și forme nu sunt o trăsătură specifică oamenilor, ci reflectă tendințe perceptive moștenite de la strămoși comuni.
Descoperirea schimbă perspectiva asupra evoluției limbajului, ridicând întrebarea nu dacă acest efect este pur uman, ci mai degrabă în ce măsură astfel de hărți perceptive sunt răspândite în rândul altor vertebrate. Cercetarea deschide noi direcții în studiul originilor comunicării și a proceselor cognitive fundamentale.
Este de menționat că alte studii recente au explorat complexitatea cognitivă a primatelor, de la capacitatea de a contracta boli umane, la comportamente de abandon al puilor. Situația speciei macacilor din Gibraltar, de exemplu, continuă să fie subiect de interes în ceea ce privește dinamica socială și interacțiunea cu mediul.
Sursa: Descopera
