Samsung a promis lumii, în 2017, un proiect de sustenabilitate care ar fi putut transforma industria smartphone-urilor: Galaxy Upcycling. Ideea era simplă, dar ambițioasă. Dispozitivele vechi, în special telefoanele inteligente, urmau să își continue viața prin transformare. Samsung promitea că va permite utilizatorilor debloca bootloader-ul și va crea o platformă open-source pentru dezvoltatori, astfel încât aceste dispozitive să devină utile în multe alte scopuri, nu doar să ajungă la reciclat sau să apară uitate în sertare. În ochii pasionaților de tehnologie și ai ecologiștilor, inițiativa avea potențialul de a revoluționa modul în care percepem durata de viață a gadgeturilor noastre.
La acea vreme, promisiunea Samsung a generat entuziasm crescut mai ales în comunitățile care susțin dreptul la reparație și customizare, precum iFixit. Compania a prezentat prototipuri funcționale – telefoane care erau transformate în noduri pentru mining, console retro sau chiar monitoare inteligente pentru bebeluși. Toate aceste idei derivau din realitatea simplă: hardware-ul unui smartphone vechi, precum Galaxy S5 sau Note 9, conținea componente capabile să rămână funcționale ani de zile, dacă nu și mai mult. Înlocuirea sfârșitului de viață al telefonului cu o reintrebuințare putea reduce risipa electronică și putea crește eficiența resurselor.
Însă, după un început promising, pe măsură ce anii au trecut, proiectul Galaxy Upcycling a devenit, în cele mai multe cazuri, o simplă promisiune pe hârtie, lipsită de concretizări majore. În 2021, la evenimentul Consumer Electronics Show, Samsung a anunțat oficial o variantă denumită „Galaxy Upcycling at Home”. Totuși, această aplicație avea o limitare drastică față de visul din 2017: nu permitea deblocarea bootloader-ului, nu oferea un marketplace open-source, iar utilizatorii nu puteau instala sisteme de operare alternative. În schimb, cei care foloseau noua versiune puteau doar să recunoască anumite sunete – plâns de copil, lătrat, mieunat sau bătăi în ușă – și să măsoare luminozitatea camerelor pentru a automatiza anumite funcții în casă.
Această restricție a stârnit dezamurire printre entuziaști, care văzuseră în inițiativă o oportunitate pentru o resetare reală a ciclului de viață al smartphone-urilor. La acea vreme, compatibilitatea era limitată la modelele recente și susținea doar Android 9 sau mai nou, astfel încât telefoanele care ar fi avut potențial de reutilizare rămâneau, de fapt, niște senzori de lumină și sunet, fără nici o autonomie adevărată de a reînvia dispozitivul.
Mai mult, această versiune a fost lansată doar în câteva regiuni – SUA, Marea Britanie și Coreea de Sud – și doar în forma unui program beta. În ciuda faptului că situația părea departe de promisiunea inițială, Samsung a fost premiată pentru inițiativa sa, prin distinția „Responsible Business” de la Reuters, pentru efortul de a susține „Circular Transition”, o deviză ce viza reducerea deșeurilor și reciclarea responsabilă. În plus, Galaxy Upcycling a fost integrat în strategia mai amplă, „Galaxy for the Planet”, anunțând o diversificare a inițiativelor de reducere a impactului ecologic.
Cu toate acestea, cifrele oficiale indică un aspect dezamăgitor: rata de recuperare a telefoanelor vechi a fost extrem de redusă raportată la milioanele de dispozitive vândute. În ciuda faptului că Samsung a continuat să comercializeze miliarde de telefoane Galaxy, foarte puține dintre acestea au fost recuperate pentru reutilizare, iar programele de reparare și revalorificare au avut rezultate modeste. Relația cu partenerii de reparație și comunitățile open-source s-a deteriorat în timp, problemele legate de costul pieselor și restricțiile comerciale fiind doar câteva din obstacolele întâmpinate.
Astăzi, deși pagina de GitHub a proiectului Galaxy Upcycling at Home rămâne activă, actualizările sunt rare sau inexistent. În contextul în care industria smartphone-urilor continuă să fie una ecologic și economic complexă, inițiativa Samsung exemplifică un paradox frecvent: ambițiile de a crea un ecosistem mai durabil se lovește de interesele comerciale ale producătorilor, pentru care vânzarea de noi dispozitive rămâne motorul principal.
Pe termen lung, dispariția unui suport concret pentru reutilizare a lăsat speranțele că un smartphone vechi își poate vedea încă o viață, în urma unor inițiative individuale sau comunități open-source. Însă, fără implicarea directă a producătorilor în sprijinirea acestor proiecte, ecosistemul de reutilizare riscă să rămână doar o fațadă, în timp ce linearitatea și ciclurile rapide de înlocuire ale dispozitivelor continuă să domine. Într-un peisaj în care sustenabilitatea devine tot mai critică, promisiunea de acum șapte ani a rămas, din păcate, mai mult o ambiție frustrată decât o realitate palpabilă.
