Salariile asistenților medicali din spitalele județene din România se află, din nou, în centrul atenției, pe măsură ce salariile anunțate pentru anul 2026 încep să fie detaliate și discutate în mediul online. Deși salariile de bază pentru aceștia au crescut față de anii trecuți, mulți profesioniști din domeniu sustin că valoarea reală nu reflectă efortul, stresul sau riscurile pe care și le asumă zilnic. Într-un comentariu recent, unul dintre asistenți medicali cu aproape nouă ani de experiență și studii superioare a spus: „Sunt asistent medical cu aproximativ 9 ani experiență cumulată și am 34 de ani. Salariul meu actual este de 5.700 de lei net. Lucrez nopți, weekenduri și sărbători legale.”
Această sumă, ce include sporurile pentru ture de noapte, weekenduri și sărbători, este considerată de mulți ca fiind departe de ceea ce ar merita un personal medical cu experiență și calificări solide. Anul 2026 vine cu așteptări de creșteri pentru salariile de bază ale asistenților, salarii care pornesc de la aproximativ 4.000—4.500 de lei pentru cei în stadii incipiente ale carierei și pot depăși 6.000 de lei pentru cei cu grad principal și experiență extinsă. Însă, chiar și aceste cifre, aparent generoase, nu reușesc să acopere deplin sensibilitatea și efortul zilnic depus în unitățile medicale.
Problematica salariilor în contextul stresului și riscurilor
Deși salariile au crescut, mulți asistenți consideră în continuare că remunerația nu este proporțională cu volumul de muncă, stresul și riscurile la care sunt expuși. Pe anumite platforme online, se pot citi mărturii ale unor cadre medicale care, după peste 40 de ani de activitate, susțin că salariile lor nu s-au ajustat proporțional cu experiența acumulată. Un exemplu: „După 45 de ani de activitate, salariul meu este similar cu cel al unui asistent radiolog pensionat, ceea ce arată o stagnare clară a veniturilor în sistemul public.”
Frustrarea generalizată a personalului medical vine din lipsa unor creșteri salariale consistente, dar și din efectele măsurilor de austeritate aplicate de-a lungul anilor. În timp ce sporurile de vechime sau cele pentru diferite secții par să ofere unele conforturi financiare, acestea nu compensează întotdeauna volumul foarte mare de muncă, mai ales atunci când schimbările de secție, uneori prevăzute ca un pas spre creșterea salariului, nu aduc neapărat beneficii financiare semnificative.
Diferențele internaționale și alternativele pentru salvarea salariului
Unele exemple europene vin să evidențieze cât de diferit poate fi nivelul de remunerationare pentru profesioniștii din domeniul sănătății. În Irlanda, un asistent medical cu experiență poate ajunge la câștiguri anuale de 80.000 de euro, iar în țări din Scandinavia sau Germania, salariile anuale pentru aceștia pot ajunge la câteva zeci de mii de euro, în condiții de salarii pentru ore suplimentare și condiții de muncă mai favorabile.
Pentru mulți asistenți din România, însă, această diferență pare de neimaginat, mai ales dacă ne gândim la condițiile de muncă și la recunoașterea profesională. În fața acestei realități, unele alternative rămân deschise. Migrarea spre sistemul privat sau chiar către alte țări devine singura șansă pentru cei dispuși să facă pasul. Specializările în domenii cu grad ridicat de complexitate, precum terapia intensivă sau urgențele, și acumularea de experiență în domenii specifice pot oferi, cel puțin teoretic, șanse la venituri mai bune.
Cu toate acestea, chiar și aceste opțiuni nu garantează succesul sau venituri sigure, iar mulți tineri preferă să își păstreze locul în sistemul public din diverse motive, printre care stabilitatea sau aspirația de a lucra în apropierea familiilor lor.
În ciuda tuturor acestor considerente, fapt este că în România, salariile asistenților medicali rămân un subiect sensibil și controversat, cu un potențial de reevaluare și de creștere care pare întotdeauna să întârzie. Într-un context global în care cadrul medical devine tot mai dificil și mai solicitant, întrebarea care persistă este dacă și când sistemul va putea oferi condiții și remunerație pe măsura efortului și profesionalismului acestor oameni. O perspectivă de viitor, chiar dacă plină de incertitudini, rămâne în continuare deschisă, cu speranța că recunoașterea valorii muncii în domeniul sănătății va deveni, în cele din urmă, o prioritate.
