Elon Musk reușește din nou să atragă atenția globală, dar de această dată nu prin inovații tehnologice sau afaceri futuriste, ci printr-un gest aparent spontan, dar plin de potențial impact: o posibilă achiziție a companiei irlandeze Ryanair. Declarația sa, făcută pe rețeaua X, a stârnit valuri de speculații și controverse, într-un context în care Musk se află deja în centrul unui conflict public cu directorul general al companiei aeriene, Michael O’Leary.
Un război de replici între titani ai industriei și internet
Totul a început cu o dispută tehnică legată de tehnologia Starlink, sistemul de internet prin satelit dezvoltat de Tesla și SpaceX. O’Leary a respins vehement ideea de a instala antene Starlink pe aeronavele Ryanair, argumentând că această măsură ar duce la creșterea rezistenței aerodinamice și, implicit, la un consum suplimentar de combustibil. Potrivit șefului Ryanair, aceste costuri suplimentare ar ajunge până la 250 de milioane de dolari anual, ceea ce face ca implementarea să fie nepractică.
Musk, cunoscut pentru abordarea sa directă și pentru uneori provocatoare, a reacționat rapid, catalogând afirmațiile lui O’Leary drept „greșit informate”. La scurt timp, a lansat pe X un sondaj adresat urmăritorilor săi, întrebând dacă „ar trebui să cumpere Ryanair” și dacă „pe cineva care chiar se numește Ryan” ar trebui pus la conducerea companiei. Propunerea, deși evident în glumă pentru mulți, a atras sute de mii de voturi și a readus în prim-plan imaginea lui Musk ca un afacerist dornic să exploreze achiziții neobișnuite.
De la satire tehnice la atacuri personale și ironiile reciproc
Tensiunea a escaladat rapid. O’Leary nu a ezitat să-și continue retorica, afirmând că Musk „nu știe nimic despre aviație și forța de rezistență”, în timp ce Musk a lansat chiar ideea de a-l concedia pe directorul Ryanair, într-un mod aparent ironic și provocator. În replică, Ryanair a ironizat problemele tehnice ale platformei X, sugerând că Musk chiar ar avea nevoie de Wi-Fi, iar răspunsul acestuia nu s-a lăsat așteptat: „Cât ar costa să vă cumpăr?”.
Astfel, scena s-a transformat dintr-un dialog tehnic într-un duel de personalități, fiecare cu stilul său. În acest context, speculațiile privind o posiblă achiziție a companiei aeriene low-cost au fost alimentate de sângerarea simbolică de pe bursele internaționale, deși evaluările financiare indică clar obstacole majore.
Este reală ideea unei preluări ale Ryanair?
Deși sondajele lui Musk au fost urmărite de milioane, investitorii și analiștii nu iau în serios posibilitatea achiziției. Acțiunile Ryanair au închis ziua de tranzacționare cu o ușoară scădere, ceea ce sugerează mai degrabă un spectacol mediatic decât intenția reală de a intra în negocieri.
Pe plan legal, însă, chestiunea devine complicată. Conform legislației europene, companiile aeriene din UE trebuie să fie deținute majoritar de cetățeni sau entități europene. Elon Musk, născut în Africa de Sud și stabilit în Statele Unite, nu îndeplinește aceste criterii, ceea ce face improbabilă o achiziție directă, cel puțin fără implicarea unor parteneri locali sau alte soluții legale.
În același timp, experiența anterioară a lui Musk sugerează că afirmațiile făcute mai mult în joacă nu trebuie subestimate. În 2017, el a glumit pe Twitter despre cumpărarea platformei de socializare și, câțiva ani mai târziu, a finalizat achiziția Twitter pentru 44 de miliarde de dolari, transformând-o în platforma X. Aceasta indică faptul că deja există o habituație a transparentelor „jocuri de putere” în discursul său public, chiar dacă uneori acestea par hazardate.
În aceste condiții, conflictul deschis dintre Musk și O’Leary rămâne un exemplu de duel al personalităților puternice, cu diferențe evidente în stil și viziune. În absența unor evoluții concrete, speculațiile despre o eventuală preluare a Ryanair rămân la nivel de scenariu surprinzător, care poate fi dezvoltat, dacă nu pentru altceva, măcar pentru a alimenta conversațiile din lumea afacerilor și din social media. Într-un univers din ce în ce mai interconectat, astfel de gesturi au puterea de a desena noi direcții, chiar fără intenție explicită.
