În pofida tensiunilor geopolitice, Rusia continuă să colaboreze la proiectul ITER, un reactor imens de fuziune nucleară aflat în construcție în sudul Franței. Aproximativ 35 de țări participă la acest efort internațional, care urmărește să transforme fuziunea nucleară într-o sursă viabilă de energie curată. Proiectul, inițiat pentru a demonstra potențialul fuziunii, s-a confruntat cu întârzieri și depășiri de costuri.
Colaborare în pofida conflictelor
Directorul general al ITER, Pietro Barabaschi, a declarat că funcționarii implicați își lasă pașapoartele la intrarea în instalație, subliniind caracterul internațional al proiectului. Rusia joacă un rol important, furnizând componente cheie, inclusiv magneți utilizați pentru a controla reacțiile și sisteme de evacuare. Deși nicio țară nu are un aport absolut indispensabil, găsirea de înlocuitori poate genera întârzieri semnificative.
Proiectul ITER a fost inițial programat să fie finalizat în 2016, cu primele experimente planificate pentru 2020. Acum, operațiunile complete sunt așteptate abia în 2039. Costurile au crescut considerabil, ajungând la 32,4 miliarde de dolari în 2023, de la 18 miliarde de dolari. Idealurile de colaborare globală s-au confruntat cu provocări logistice.
Provocări logistice și evoluții în sectorul privat
Fiecare națiune a insistat să fabrice componente esențiale, rezultând într-o împărțire suboptimă a sarcinilor de producție. Magneții, de exemplu, sunt fabricați de Rusia, Uniunea Europeană, America, Japonia, China și Coreea de Sud. Invazia Rusiei în Ucraina a generat o birocrație suplimentară într-un proiect deja complex.
În paralel, sectorul privat avansează rapid în domeniul fuziunii nucleare. Agenția Internațională pentru Energie Atomică estimează că investițiile private globale în acest domeniu au crescut de la aproximativ 7 miliarde de dolari în 2024 la 10 miliarde de dolari în 2025.
Concurența privată și viitorul ITER
Startup-uri precum Commonwealth Fusion Systems din America se așteaptă să producă prima plasmă până în 2027. ITER nu va atinge acest stadiu înainte de 2033. Anda Bologa de la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene subliniază că Europa este în urma activității comerciale, fiind dependentă de ITER. Succesul actorilor privați ar putea transforma ITER într-o relicvă a cooperării multilaterale.
Proiectul ITER continuă să avanseze, cu Rusia implicată în furnizarea de componente cruciale.
