O specie de rozătoare considerată dispărută de 11 milioane de ani a fost redescoperită în jungla din Laos, spre surprinderea cercetătorilor. Animalul, asemănător unui șobolan și botezat șobolanul de stâncă laotian (Laonastes aenigmamus), a fost inițial clasificat ca o nouă specie, dar analizele ulterioare au dezvăluit legături strânse cu o familie antică de rozătoare, numită Diatomyidae. Reaparitia acestei creaturi a reprezentat un „efect Lazăr” spectaculos în lumea științei.
O „fosilă vie” revine după milioane de ani
Primele semne ale existenței acestei creaturi au apărut în 1996, când biologul Robert Timmins a observat rozătoare neobișnuite în piața Thakhek din Laos. Ulterior, au fost obținute cranii și fotografii de la localnici, precum și fragmente de maxilar din excrementele unor bufnițe. Specimenele au fost trimise la Natural History Museum din Londra. Cercetătorii au catalogat inițial animalul ca o specie complet nouă.
Studiile aprofundate asupra craniului au relevat o asemănare frapantă cu fosilele de rozătoare datate din Oligocenul timpuriu până în Miocenul târziu, descoperite în diverse locații din Asia. În 2006, un studiu publicat în revista Science a concluzionat că șobolanul de stâncă laotian este singurul supraviețuitor al familiei Diatomyidae, dispărute de aproximativ 11 milioane de ani. Această descoperire a fost un exemplu remarcabil al „efectului Lazăr”, fenomenul prin care o specie, crezută dispărută, reapare.
Caracteristici și stil de viață neobișnuit
Șobolanul de stâncă laotian, așa cum se poate observa și în fotografiile prezentate, combină aspecte ale unei veverițe cu cele ale unui șobolan. El nu este însă adaptat pentru cățărat, preferând să se deplaseze legănat pe formațiuni de calcar, asemenea unei rațe.
După publicarea studiului din 2006, cercetătorii David Redfield și Uthai Treesucon au călătorit în Laos și au reușit să filmeze și să fotografieze un exemplar viu în mediul său natural, confirmând existența speciei. Colaborând cu localnicii, aceștia au înregistrat animalul înainte de a-l elibera în habitatul său stâncos. Descoperirea subliniază importanța cunoștințelor locale și indigene în cercetarea științifică.
Importanța cunoștințelor locale
În timp ce experții analizau specimene în laboratoare, localnicii erau deja familiarizați cu această creatură. Ei o vânau pentru hrană și o observau în mediul său natural. Cazul șobolanului de stâncă laotian arată modul în care cercetarea științifică poate beneficia de pe urma cunoștințelor acumulate de comunitățile locale de-a lungul timpului.
Conform articolului original, publicat pe Descopera, „cazul șobolanului de stâncă laotian arată cât de multe poate învăța știința modernă din cunoștințele locale și indigene.”
