Dezastru ecologic de amploare: aproape 165.000 de hectare de pădure afectate de uscare în primele nouă luni ale anului 2025
Într-un an marcat de schimbări climatice accelerate, România se confruntă cu unul dintre cele mai grave fenomene de uscare a pădurilor din ultimele decenii. Conform datelor furnizate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, în primele trei trimestre ale anului 2025, peste 164.700 de hectare de pădure au fost afectate de acest fenomen devastator. Această suprafață este echivalentul a aproximativ 1.650 de kilometri pătrați, adică de aproape șapte ori mai mare decât suprafața administrativă a municipiului București. Problema nu este doar una de ordin ecologic, ci și economic și social, întrucât pădurile reprezintă o componentă crucială a ecosistemelor și un pilon al biodiversității și economiei naționale.
Clima schimbătoare și efectele sale vizibile asupra pădurilor românești
Anul 2025 a fost caracterizat de temperaturi record și perioade prelungite de secetă, fenomene meteorologice extreme care au uzat radical rezervele de apă ale solului și ale resurselor de apă din pădurile din întreaga țară. Potrivit specialiștilor, aceste condiții au deteriorat grav sistemele de rădăcină ale arborilor, provocând însoțită de pierderea rapidă a sistemelor de vie, ceea ce în ultimă instanță a dus la uscare. În timp ce unii din exponentii ecosistemelor forestiere pot face față schimbărilor, aceste temperaturi și perioade uscate prelungite depășesc limitele de reziliență ale copacilor.
Pentru specialiști, aceste cifre sunt un semnal de alarmă privind viitorul pădurilor românești, care au început să își piardă din capacitatea de a oferi servicii ecosistemice vitale. “Fenomenul de uscare nu afectează doar aspectul estetic sau biodiversitatea, ci pune în pericol stabilitatea întregului ecosistem forestier,” atrage atenția un ecologist. În condițiile actuale, pădurile pot deveni un adevarat focar de incendii, mai ales în perioadele de secetă prelungită, agravând problemele generării de avalanșe de duminică.
Impactul asupra economiei și a comunităților locale
Câteva din cele mai afectate zone sunt cele din zona de nord și centru ale țării, unde pădurile bogate recent au fost aproape rase de flăcări și uscăciune. Pierderea masivă de fond forestier are implicații directe asupra industriei lemnului, a muncitorilor și a responsabililor pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale. În timp ce în trecut, pădurile acopereau o parte semnificativă din suprafața țării și asigurau lemn pentru industrie, azi, planurile de refacere sunt din ce în ce mai complicate, necesitând măsuri de urgență pentru prevenirea pierderilor totale.
Autoritățile locale și reprezentanții Romsilva au recunoscut gravitatea situației și au anunțat intensificarea măsurilor de plantare de copaci și de împiedicare a extinderii fenomenului de uscare. Totuși, perspectivele viitoare rămân incert, întrucât schimbările climatice ecologice au fost accelerate în ultimii ani, iar fenomenele de secetă și caniculă devin tot mai frecvente și mai severe.
Perspectiva pe termen lung și măsurile necesare
Experții avertizează că doar acțiunile la nivel național și european pot limita efectele devastatoare ale fenomenului. Implementarea unor politici de reducere a emisiilor de carbon, lărgirea ariilor protejate, promovarea tehnologiilor durabile și gestionarea mai responsabilă a resurselor naturale sunt esențiale pentru recuperarea și protejarea pădurilor rămase. În același timp, este nevoie de o adaptare solidă la noile realități climatice și de crearea unor planuri de intervenție rapide și eficiente în zonele deja afectate.
În timp ce autoritățile și specialiștii încearcă să găsească soluții de urgență, impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor românești devine tot mai pregnant. Dacă această tendință va continua, viitorul pădurilor naționale poate fi pus serios în pericol, afectând echilibrul ecologic, economia și sănătatea mediului înconjurător. Rămâne de văzut dacă eforturile de refacere și prevenire vor fi suficiente pentru a întoarce această gravă tendință și pentru a asigura un echilibru între dezvoltare și conservare.
