Conform StartupCafe: România se află într-o poziție relativ avantajoasă pe fondul celei mai severe veri agricole din Europa din ultimii ani. Țara beneficiază de umiditate în sol în zonele cheie, o recoltă de cereale peste medie și o cerere externă sporită, în timp ce consumatorii români ar putea continua să plătească mai mult pentru legumele și fructele importate, conform unei analize Frames.
Valurile de caniculă, seceta și incendiile au afectat agricultura europeană într-un mod asimetric. Comisia Europeană și-a revizuit în scădere prognozele pentru floarea-soarelui cu 7%, porumb cu 6%, iar pentru cartofi și soia cu aproximativ 3%. Culturile de toamnă, precum grâul, orzul și rapița, au fost mai puțin afectate, temperaturile ridicate accelerând maturarea și recoltarea.
Culturile de primăvară, însă, au prins simultan temperaturi extreme și un deficit accentuat de apă în sol în fazele critice de înflorire și formare a producției. Astfel, randamentul mediu la cereale în Uniunea Europeană este estimat la 5,4 tone/hectar, cu 4% sub prognoza anterioară și cu 1% sub media ultimilor cinci ani. Cazurile extreme includ Spania, unde se estimează o scădere a recoltei de cereale de la 24 milioane la puțin peste 18,5 milioane tone, și Franța, care se confruntă cu cea mai slabă recoltă de porumb din ultimele decenii.
În horticultură, pierderile sunt cuantificate deja la zeci de milioane de euro, cu producții care se pot înjumătăți din cauza lipsei ploilor. Spania raportează pagube directe provocate de foc în livezi și sere, afectând culturi precum citrice, avocado, migdale, viță-de-vie și legume. Italia se profilează ca o poveste mai pozitivă, cu o estimare de creștere de 10% a producției de grâu pentru industria de patiserie.
România, o agricultură pe două viteze
Conform analizei Frames, România se numără printre puținele state care ar putea înregistra rezultate mai bune decât în anii precedenți, însă media națională ascunde contraste regionale. Rezerva de apă din sol este satisfăcătoare în Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania, dar seceta pedologică rămâne puternică în Banat, Crișana, Maramureș și local în Dobrogea, Muntenia și Moldova. Practic, funcționează două agriculturi diferite în același an calendaristic.
La porumb, estimarea de piață indică aproximativ 8,2 milioane tone, ceea ce plasează România printre puținele vești bune pentru piața europeană. În schimb, cifrele publice privind grâul sunt contradictorii și necesită prudență. Estimările de piață indică 13,3-14 milioane tone, similare cu anul agricol anterior, în timp ce Comisia Europeană prognoza în mai o producție de 11,06 milioane tone.
Tabloul nu este uniform pozitiv nici în România. Raportul MARS arată că deficitul de apă din sol s-a accentuat în multe regiuni, afectând porumbul, floarea-soarelui și soia, culturi al căror rezultat final se decide în august-septembrie. Comisia avertizează că, dacă temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor continuă, estimările ar putea fi revizuite în scădere.
Impactul asupra prețurilor, în 2027
Efectul negativ al secetei europene nu se va resimți imediat, ci în 2027, conform estimărilor Frames. Punctul de plecare este neobișnuit de favorabil, inflația la alimente în zona euro coborând la 1,6% în iunie 2026, susținută de recolta bună de cereale din 2025. Deutsche Bank estimează că șocul pe piețele de mărfuri ar putea majora prețurile alimentelor cu aproximativ 0,8% în zona euro în următorul an.
Costurile de producție au ajuns să conteze mai mult decât volumele pierdute. Fermierii spanioli se preocupă de costurile suplimentare pentru irigații, energie și refacerea plantațiilor, care se vor reflecta în preț. Produsele cele mai expuse sunt uleiul de măsline, legumele proaspete, strugurii de vin, carnea și lactatele, în timp ce cerealele, unde România produce excedentar, sunt mai protejate.
De ce recolta bună nu garantează prețuri mici
România, ca piață deschisă într-o piață unică, vinde grâul la paritate cu cotația internațională. Când Franța și Spania au deficit, cererea se deplasează către bazinul Mării Negre, iar prețul intern crește. Recolta bună aduce venituri în agricultură și valută, dar nu neapărat prețuri mici la raft.
Problema exportului de grâu și importului de produse procesate, precum biscuiți sau ulei îmbuteliat, contribuie la decuplarea dintre veștile bune din agricultură și realitatea din coșul de cumpărături. Materia primă agricolă reprezintă doar o parte din structura de cost a unui aliment procesat, restul fiind energie, ambalaj, transport și marja retailerului.
Logistica și energia reprezintă canale de transmitere mai puțin discutate. Nivelul scăzut al Dunării scumpește transportul fluvial al cerealelor, iar seceta afectează producția hidroenergetică, influențând factura de energie a procesatorilor și comercianților. Astfel, seceta împinge în sus prețurile alimentelor pe o filieră ce nu are legătură directă cu agricultura.
România intră în această criză europeană cu un atu autentic: are ce vinde într-un moment în care Europa are nevoie să cumpere. Beneficiul se va vedea în veniturile fermierilor și în balanța comercială, dar nu neapărat în prețurile de la raft, unde presiunea vine din importurile de legume și fructe din zonele calamitate, costurile de producție în creștere și scumpirea logisticii. Efectul concret se va resimți gradual, din iarnă spre 2027.
Întrebarea structurală rămâne: cât timp mai poate România să mizeze pe noroc meteorologic în locul irigațiilor funcționale, al asigurărilor agricole și al capacității de procesare internă, în contextul în care anii buni devin tot mai rari și inegali regional? Avantajul din 2026 este conjunctural, iar țara riscă să piardă simultan și recolta, și industria alimentară capabilă să rețină valoarea adăugată, într-un viitor an secetos.
Sursa: StartupCafe
