România se află pe locul 19 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește rata sărăciei înainte de transferurile sociale, conform unei analize publicate luni. În comparație cu alte state, țara noastră înregistrează unele dintre cele mai ridicate niveluri, fiind chiar mai aproape de Bulgaria, Estonia și Lituania, care înregistrează rate ale sărăciei de peste 29%. La polul opus, Cehia, Ungaria și Ţările de Jos se situează cu rate mult mai mici, între 16% și 20,5%.
Potrivit datelor, România are o rată a sărăciei monetare de 19% după transferurile sociale, ceea ce o plasează pe poziția a opta în UE. În acest context, Bulgaria, Letonia și Lituania înregistrează cele mai ridicate niveluri, peste 21%, în timp ce țările cu cele mai scăzute cifre sunt Cehia, Belgia și Danemarca, cu procente sub 12%. Această diferență evidențiază variabilitatea în politicile și eficiența sistemelor de protecție socială din Europa.
Reducerea sărăciei prin transferurile sociale pare a fi mai redusă în România, țară în care impactul acestor măsuri asupra diminuării sărăciei este de doar 4,4 puncte procentuale față de alte state ca Ungaria sau Grecia, unde această valoare este de aproape dublu. În același timp, Irlanda, Belgia și Danemarca înregistrează cele mai mari efecte, cu reduceri de peste 11 puncte procentuale.
Reprezentanții Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung România subliniază că, deși România înregistrează rate ridicate ale sărăciei, cheltuielile cu protecția socială rămân relativ reduse. În 2023, acestea au fost de 12,8% din PIB, situându-se pe locul 4 în UE. Ponderea este semnificativ mai mică față de țările precum Finlanda, Franța sau Austria, unde aceste cheltuieli depășesc 20-25%. Cheltuielile acoperă pensii, indemnizații de șomaj, alocații pentru copii și alte forme de sprijin social, fiind unele dintre cele mai importante vehicule pentru combaterea excluziunii sociale.
Specialiștii explică faptul că ideea unui exces de cheltuieli din partea statului român pentru protecția socială nu corespunde realității. Potrivit analizei, ponderea resurselor alocate de România pentru astfel de programe nu acoperă pe deplin nevoile societății, având în vedere numărul mare de persoane sărace și vârstnice. Comparativ, alte state europene dedică o parte mai consistentă din buget pentru aceste sectoare.
Transferurile sociale sunt, în general, măsuri menite să redistribuie resurse către populație, fără a necesita o contra-prestație directă din partea beneficiarilor. Acestea includ pensii, alocații pentru copii, indemnizații de șomaj și alte suporturi pentru persoanele vulnerabile. În pofida elevatului nivel de sărăcie, România păstrează un procent redus alocat acestor măsuri, ceea ce influențează în mod direct impactul lor asupra reducției sărăciei.
Datele pentru anul 2024 arată că 23,4% din populația României se află în situație de sărăcie înainte de transferuri sociale, cu o ușoară scădere față de media UE, de 24,6%. Este o situație ce relevă provocările persistente ale sistemului de protecție socială și necesitatea unor politici adaptate nevoilor reale ale comunităților vulnerabile.
După cum se arată în analiza publicată, ponderea cheltuielilor cu protecția socială în PIB-ul României continuă să fie între cele mai reduse din Europa, ceea ce limitează impactul acestora în combaterea sărăciei. La nivel european, cele mai mari sume sunt alocate de Finlanda, Franța și Austria, toate având sisteme sociale mult mai dezvoltate comparativ cu România.
În anul 2023, cheltuielile publice pentru protecția socială, incluzând pensiile și alte forme de sprijin, au reprezentat 12,8% din PIB, cu un accent special pe plățile către pensionari, care au însumat 8,3% din PIB. Acest nivel de cheltuieli nu justifică, însă, percepția că statul român cheltuie excesiv pentru protecția socială, având în vedere numărul mare de persoane vulnerabile și aspectele demografice ale țării.
O situație clară o reprezintă diferența de alocare și eficiență a transferurilor sociale în țările europene. Astfel, impactul acestor măsuri asupra reducerii sărăciei variază semnificativ, Irlanda, Belgia și Danemarca atingând reducări de peste 11 puncte procentuale, în timp ce România rămâne la un nivel modest. Studiile indică faptul că, pentru rezultate mai bune, este nevoie de o alocare mai eficientă și de măsuri complementare pentru extinderea protecției sociale în condițiile actuale.
