Uniunea Europeană accelerează masiv investițiile în apărare, oferind României o oportunitate semnificativă, dar care necesită o abordare strategică, rapidă și disciplinată. Prin intermediul Fondului European de Apărare, 1,07 miliarde de euro sunt direcționate către 57 de proiecte, cu accent pe domenii precum dronele, inteligența artificială și integrarea industrială. Pentru România, momentul actual este unul critic, necesitând acțiune imediată pentru a valorifica această fereastră de oportunitate.
Oportunitățile sunt reale: peste 600 de entități implicate la nivel european, IMM-urile reprezentând peste 38% dintre participanți și peste 15 proiecte care susțin direct flancul estic. Poziția geografică strategică a României, experiența în cadrul NATO și nevoile reale de înzestrare ar trebui să constituie un avantaj competitiv. Totuși, succesul depinde de capacitatea de a aborda provocările specifice.
Transparența, cheia accesului la fonduri
Accesul la fondurile europene nu se bazează doar pe capacitatea tehnică, ci și pe încredere, care este strâns legată de transparență. Transparența atrage parteneri, în timp ce opacitatea blochează colaborările și scade predictibilitatea, obstacol major în calea investițiilor. Tentația de a secretiza excesiv proiectele de apărare este o greșeală majoră, deoarece proiectele europene necesită o colaborare largă între universități, start-up-uri și companii mari. Un cadru clar și public este esențial pentru ca România să nu rămână în afara jocului.
Modelul european impune o deschidere controlată, reguli clare și acces competitiv, unde managementul face adesea diferența. România, deși are idei, se confruntă cu probleme de execuție. Necesitatea este de a crea unități dedicate pentru elaborarea de proiecte, echipe mixte, mecanisme rapide de decizie și leadership stabil. Fondurile EDF nu se obțin prin structuri administrative lente, ci prin echipe agile și experți în tehnologie și regulile Bruxelles-ului. În prezent, multe instituții din România funcționează fragmentat, ceea ce duce la proiecte puține, influență redusă și întârzieri inacceptabile în înzestrarea armatei.
Romarm, între reformă și interferențe
Noua formulă de organizare a ROMARM oferă un punct de plecare bun. Consolidarea, orientarea către proiecte europene și deschiderea către parteneriate sunt pași corecți. ROMARM poate deveni un integrator național de proiecte EDF, o platformă pentru consorții internaționale și un vector de modernizare industrială. Totuși, există un risc major: interferența politică. În trecutul recent, au existat tentative de blocare a activității ROMARM și de acaparare politică. Lipsa de continuitate și intervențiile politice au afectat capacitatea reală de acțiune. Industria de apărare are nevoie de o strategie pe termen lung, stabilitate și absența ingerințelor politice.
România participă constant la proiecte EDF, atrăgând finanțări moderate. În perioada 2021-2025, România a fost parte a unor proiecte în domenii precum drone, sisteme autonome și inteligență artificială. Totuși, nu a coordonat proiecte majore legate de platforme complexe. Principalii actori implicați sunt institutele de cercetare și un număr limitat de companii private, lipsind actorii industriali mari. În prezent, se observă o orientare strategică spre import și interoperabilitate, mai degrabă decât spre dezvoltare tehnologică internă.
În pofida prezenței în Fondul European de Apărare, România nu deține masa critică pentru a influența agenda europeană. Consolidarea industriei naționale de apărare, crearea de parteneriate stabile cu actori majori din UE și creșterea capacității de coordonare a proiectelor sunt factori cruciali pentru a evita marginalizarea.
